Eșuarea proiectului ajustării statului de drept, așa cum a fost el conceput în laboratoarele strategice ale USL cu înalta asistență de specialitate a lui Valeriu Zgonea, a lui Victor Ponta și a altor specialiști, nu trece neobservată, tot așa cum nu trec nesancționate nici opiniile procurorului premier vizând deciziile instanțelor de judecată aservite politic, în opinia acestuia. Apreciate nu doar firești, ci și amendate cu girul unor înalte instanțe judecăorești, aceste eșecuri au condus la reacția vehementă a unor voci din opoziție care îi solicită premierului demisia; simplu exercițiu de democrație, fiindcă Victor Ponta nu se confruntă cu un barem etic personal tranșant care să-l determine să demisioneze.

Atitudinea lui dezavantajos explicabilă pentru un procuror de profesie vis-a-vis de condamnarea lui Năstase, dezinformarea opiniei publice la care a recurs același Victor Ponta privitor la raportul Inspecției Judiciare, cum releva Livia Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingerea la Curtea Constituțională a Legii descentralizării ca neconstituțională în spiritul și litera ei, respingerea legilor din marțea neagră la aceeași Curte Constituțională ar fi suficiente motive de demisie pentru premier, cu atât mai mult că el însuși cerea explicit în 25 ianuarie 2012 demisia guvernului Boc pentru o înfrângere similară la aceeași instanță tot pe asumarea unei legi. Și apoi să mai adăugăm abandonul funcției prin absența nemotivată plauzibil și la momentul oportun de la întâlnirea cu subsecretarul american de stat Victoria Nuland, cazul scandalos al plagiatului care a determinat Societatea Tinerilor Universitari din România să-i ceară demisia necondiționat, demisie cerută și de voci din opoziție precum Andreea Paul Vass, Monica Macovei, Elena Udrea, voci din presa neangajată politic, intelectuali din țară și din afară etc.

Războiul mediatic derulat pe frecvențele antenelor lui Voiculescu, înscenează noi incriminări legate de Traian Băsescu și de familia acestuia mai ales că nu sunt semne de veselie de la Comisia Nana a parlamentului majoritar și se caută cu ardoare prin arhivele Jurnalului Național (vezi acuzațiile din 2002 legate de „averea lui Traian Băsescu care nu se regăsește în câștigurile lui legale”) noi prilejuri de a orbi gloatele iraționale, fie că se impută autentificarea unor afaceri dubioase prin biroul notarial al Ioanei Băsescu, pricopsită cu bani de la Gazprom. Și ca la Casa Albă să se sublinieze eșecul misiunii Vicoriei Nuland, se trimite o misivă cu 100 000 de semnături adunate la inițiativa acelorași antene ca să vadă și Obama că oamenii lui îl mint; să-i spunem noi, românii, adevărul! Poate o misiune similară are în SUA și Nicușor Constantinescu, cel hăituit de DNA, ca și când nu USL ar fi la guvernare, cum se plângea el. De fapt teza asta este criptocomunistă; noi suntem la putere a făcut prea mult rău României și încă mai face. Asta face și premierul Victor Ponta când crede și o spune în gura mare că Justiția este subordonată politic, riscându-și credibilitatea de procuror pe care a mai pus-o singur la îndoială cu plagiatul din teza de doctorat. Că premierul nu își va da demisia e sigur. El nu o va face nici dintr-un înalt sentiment al datoriei față de patrie, nici că n-ar avea cine să-l înlocuiască, nici că ar abandona un proiect care merită orice risc fiindcă, iată, proiectul PSD –dacă ăsta este cu adevărat‒ rânjește amenințător parcursului nostru european.

Victor Ponta ar vrea să credem că luptă cu bărbăție politică pentru destinul țării cu singurul potrivnic pe care îl identifică în persoana lui Traian Băsescu. Iar dacă nu ar limita guvernarea la atâta doar, nu ar avea cu ce să-și probeze eficiența executivă pentru că la beneficiar (a se citi electorat) mai nimic bun nu se contabilizează. Victor Ponta, lipsit de presiunile unui barem etic al guvernării oneste, nu demisionează fiindcă mai speră că după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni nu vor mai avea în președinte un cenzor intransigent și gunoiul guvernării va putea fi ascuns sub preș, iar Justiția va fi împresurată cu misionari politici și va face paralizată jocurile puterii. Diabolicii strategi cu care ne-a obișnuit PSD au pregătite soluții și pentru alternativa în care trebuie să se aștepte rezultate concrete doar după prezidențiale. Victor Ponta știe că guvernează într-o lume atipică pentru care este premierul cel mai potrivit. A demisiona înseamnă a spulbera speranțe, a nu onora obligații, a nu plăti polițe… Ce mai contează de unde se decontează toate astea? Ce parcus european? Ce parteneri strategici? Ce orizont național? Un electorat atipic se hrănește cu soluții atipice și, chiar dacă descoperă că a trăi nu e totuna cu a supraviețui, sare imprevizibil și cu nonșalanță de la o opțiune la alta încât e sigur că nici a supraviețui nu e rău deși nu e onorabil deloc.

Iulian Chivu, Sursa: Ziarul Natiunea