Sâmbătă se împlinesc 162 de ani de la naşterea lui I.L.Caragiale. Nenea Iancu a cunoscut atât de bine poporul român pe care l-a transpus în piese jucate neîncetat pe marile scene teatrale, încât la mai mult de la un secol de la apariţia lor, personajele lui parcă sunt desprinse din zilele noastre. Ori istoria se repetă, ori poporul român e neschimbat. Cert este că dramaturgul, prin marele său talent de a oglindi personaje, reuşeşte să fie mereu contemporan cu noi.

Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852 (după alţi biografi la 30 ianuarie 1852), în localitatea Haimanale, de lângă Ploieşti, localitate care astăzi îi poară numele.

Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Iată câteva expresii memorabile desprinse din opera lui Nenea Iancu:

Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi!

În genere, naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii – nihilismul, francezii – l’engouement, spaniolii – morga, italienii – vendetta etc.; românii au Moftul! Trăiască dar Moftul român!

-Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri…(O Scrisoare pierdută)

-Aveti putintică rabdare! (O scrisoare pierdută)

-Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiasca Republica! Vivat Principatele-Unite! (Conu Leonida faţă cu reacţiunea)

-Eu am n-am înfăţişare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal. (O scrisoare pierdută)

-Eu pentru cine votez? (O scrisoare pierdută)

-Hai şi noi pe la revoluţie! (Conu Leonida faţă cu reacţiunea)

-Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. (O scrisoare pierdută)

-O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are! (O scrisoare pierdută)

-Să am pardon de impresie! (O noapte furtunoasă)

-Scoală, cucoana, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală c-a venit libertatea la putere! (Conu Leonida faţă cu reacţiunea)

-Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi! (O scrisoare pierdută)

-Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi (O scrisoare pierdută)

-Aş! nu mai crede în mofturile cărţilor, frate…(D’ale Carnavalului).

AM