Apelul de astăzi de pe Facebook al tânărului filosof şi teolog Mihai Cucerzan în legătură cu situaţia dealului Cetăţuia m-a sensibilizat la fel ca şi pe cei câteva sute de clujeni care au dat Like pe fotografiile expuse, cu monumentele şi mărturii istorice lăsate în paragină. Mihai Cucerzan a făcut un apel la elita jurnaliştilor şi editorialiştilor clujeni să se implice în salvarea acestui simbol istoric şi geologic al oraşului. Cetăţuia are atât o valoare cultural-istorică, cât şi geologică unică în arealul transilvan. Pe dealul Cetăţuia există o cazarmă austriacă din anii 1700 precum şi un monument al împărătesei Sisi de la începutul sec. XX uitat şi lăsat la distrugere de intemperii între boscheţi. Cetăţuia poate fi o Acropolă turistică a Clujului, cu cei 405 m înălţime a ei.

Fortificaţia austriacă ridicată aici, cea mai veche reminiscenţă a arhitecturii baroce din Transilvania a fost ridicată de austriceci la începutul secolului XVIII-lea pentru a controla nobilimea maghiară rebelă din oraş. Contele de Steinville, cel care se afla în fruntea armatei Transilvane, a început construirea ansamblului de clădiri şi ziduri în 1715, dupa planurile arhitectului militar Giovanni Visconti. Fortăreaţa de pe Dealul Cetăţuii a fost ridicată la scurt timp după Pacea de la Satu Mare, semnată în 1711, care a pus capăt Războiului Curuţilor, consfiinţind intrarea Transilvaniei sub stăpânire austriacă. Istoricii nu au căzut de acord cu data începerii construcţiei, nici cu cea a finalizării sale. Sunt avansaţi ca ani de început 1714-1716, iar ca date de finalizare 1723 sau 1735. Incinta, sub forma de poligon neregulat, era mărginită de un val de pământ şi prevazută cu bastioane. Principala poartă de acces era cea de est, care se mai pastrează încă. Poarta de vest s-a dărâmat din cauza alunecarilor de pământ, care afecteaza si in prezent dealul. Deasupra acestor porţi se aflau clădiri, utilizate ca birouri, loc de încartiruire a ofiţerilor şi depozit de armament. Clujenii s-au bucurat de ridicarea cazematei pentru că nu au mai trebuit să-i cazeze în propriile case şi făceau şi comerţ cu militarii austrieci. Fortăreaţa era construită în stil Vauban. Până în 1960, circa 200 de ani, a funcţionat în cazemata dezafectată o închisoare, când s-a construit modernul Hotel Belvedere din ordinul lui Gh. Gheorghiu Dej. În gangul unei clădiri a cazematei a fost executat de către revoluţionarii maghiari conduşi de generalul polonez Bem, marele cărturar sas Stephan Ludwig Roth, pe 11 mai 1849. Roth a fost executat pentru că a propus ca limba română să fie considerată limbă oficială în Transilvania şi a refuzat unirea cu Ungaria. O placă comemorativă a fost amplasată de către Primărie, pe 27 martie 2001, chiar deasupra locului unde a fost împuşcat eruditul sas.

1614551_10153804641200367_1122180795_o

Îmi aduc bine aminte, cum la sfârşitul anilor 80 ca şi elev la Liceul de filologie istorie „Ady-Şincai” îmi plăcea, în orele libere sau când chiuleam de la lecţiile de învăţământ politic, să urc pe Dealul Cetăţuia din inima Clujului. Acolo pe potecile buruienoase, în pauzele de lectură ale unor minuscule cărţi de poezie românească, descopeream fosilele de scoici şi ferigi marine sau urme încrustate de schelete de peşte în stâncile poroase. Atunci, am aflat misterele dealului Cetăţuia, care pentru clujeni este numai o fundaţie pentru Hotelul Belvedere sau un loc panoramic al oraşului. Acum, 500 de milioane de ani, întreg podişul Transilvaniei era sub apă. Marea Thetys acoperea tot până la Viena de azi, munţii încă nu se formaseră. Exista un supercontinent denumit Pangeea din care, ulterior, s-au separat Laurasia, în emisfera nordică, şi Gondwana, în cea sudică, despărţite de imensul ocean Panthalassa. Despre acele vremuri se ştiu puţine. Cetăţuia Clujului înaltă de 405 m de fundul fostei mări era un promontoriu marin subacvatic, pe care s-au sedimentat în milioane de ani tot felul de vieţuitoare marine prin fosilizare. În fapt, întregul deal este o succesiune de fâşii de sedimente suprapuse, prin fosilizarea vieţuitoarelor marine. Geologii români au cercetat în anii 60 originea geologică şi paleontologică a dealului Cetăţuiei din centrul Clujului. Seria oligocen superioara-chattian-aquitanian-este reprezentată în judeţul Cluj până la est de Jibou, prin stratele de Ticu superioare, stratele de Cetăţuia, stratele de Zimbor şi stratele de Sanmihai. Stratele de Ticu superioare sunt alcatuite în regiunea Mera din marne cu intercalaţii de strate subţiri de carbune cu dezvoltare locală. Stratele de Cetăţuia sunt reprezentate prin gresii microconglomeratice şi nisipuri cu Theodoxus aff. alleodus, Hydrobia elongata, Brotia escheri grossecostata. S-au găsit resturi fosile (foraminifere – miliolide) pe Cetăţuia Clujului. Sunt încastrate în stratul mineral ferigi, cochilii de melci acvatici, scoici, peşti preistorici şi chiar rechini. Un alt mister al Cetăţuiei sunt “trovanţii”, nişte pietre semisferice, ce seamănă cu monumentele megalitice din Anglia. Trovanţii au cam dispărut de pe deal, fiind folosiţi de locuitorii de pe Cetăţuie, care şi-au pus pietrele sferice, prin grădini ca şi ornament. Cert e că nici oamenii de ştiinţă nu au reuşit, până acum, să desluşească în totalitate misterul formarii trovanţilor, si tot ce pot face, deocamdată, este să emită ipoteze pe care să încerce să le verifice în laborator. Ei susţin că formaţiunile, numite în literatura de specialitate şi concreţiuni grezoase, ar avea peste 6 milioane de ani vechime şi ar fi apărut datorită unor cimentari locale ale nisipului, posibil pe fondul unei activitati seismice. De lumea plină de mister a trovanţilor se ocupa Asociaţia Kogayon, care administrează, la Costeşti, singurul muzeu din lume dedicat trovanţilor. Aici sunt expuse, în aer liber, pe o suprafaţă de un hectar, peste o sută de sculpturi ale naturii. Preşedintele Asociaţiei Kogayon, drd. Florin Stoican, povesteşte că „la Costesti apar, pe un spaţiu restrâns, trovanţi foarte diferiţi ca forma, compoziţie şi mărime”. Astfel de pietre se găsesc şi pe Dealul Feleacului, pe teritoriul satului Caşolt (Sibiu), în Munţii Buzaului, dar şi în Hasdat (Hunedoara). Tot ca şi elev ţin minte cum profesorii comunişti ne duceau în vizită la peşterile de pe Cetăţuia să ne arate peşterile cu tavanele înegrite de fum şi ne explicau că, în acestea, în vremea exploatării burghezo-moşierimii locuiau muncitorii clujeni interbelici. În contrast, ne arătau de pe frumoasa Cetăţuie noile cartiere de blocuri din Mănăştur şi Mărăşti, unde locuiau în “epoca de aur” ceauşistă noii constructori ai socialismului. Ar fi intersant, dacă dealul Cetăţuia ar fi redat turismului organizat ca şi parc istoric, geologic şi paleontologic. Măcar o placă de tablă cu o hartă proto-istorică să amintească misterele cretacicului din inima Clujului.

Mă alătur filosofului şi teologului Mihai Cucerzan în apelul lansat către presa locală şi liderii de opinie clujeni pentru a se implica mai mult în sensibilizarea autorităţilor locale pentru a transforma dealul Cetăţuia, acest parc istorico-geologic,  într-o Acropolă turistică şi într-un brand vestit al Clujului.

Ionuţ Ţene