Aseară am văzut filmul la Cluj. Mi-a placut foarte mult. Tema filmului a fost prea puţin exploatată în cinematografia românească şi mă bucur să ştiu că această echipă minunată, care a făcut posibil ca acest film să ajungă la public, mai are în plan continuarea proiectului cu alte două teme din lumea basmului fantastic românesc.

Am pornit de la un trailer bine punctat care m-a făcut să vreau să văd filmul. Şi nu mi-a părut rău. Imaginea filmului m-a cucerit de la primele cadre prin claritatea perfectă a prim-planurilor şi prin căldura ce învăluia fiecare scenă. Sunetul şi coloana sonoră s-au pliat perfect pe latura fantastică a filmului.

Actorii şi-au interpretat impecabil rolurile. Fiecăruia i s-a potrivit personajul “ca o mănuşă”. Eliza, interpretată de actriţa Iulia Verdeş, a „umplut” ecranul la fiecare apariţie. Evoluţia ei este fulminantă, de la o tânără care crede că este îndrăgostită de cel care îi va deschide porţile celebrităţii până la femeia sigură pe ea, care şi-a înfruntat temerile şi a ales o iubire sinceră, adevărată. Zanoni (Gabriel Duţu), prin prezenţa s-a diafană de la începutul filmului, a imprimat o forţă demiurgică fiecărei scene până la finalul filmului. Marele actor Constantin Cotimanis, interpretându-l pe Gelu Stroenescu, a făcut un rol secundar ca apariţie, dar cu o încărcătură care şi-a pus amprenta şi asupra scenelor în care nu apare. Marius Bodochi, George Ivaşcu, Constantin Cojocaru precum şi ceilalţi actori au contribuit la crearea unei lumi la graniţa dintre fantastic şi real.

O scenă cu un puternic mesaj emoţional care punctează foarte bine mitul Zburătorului este cea dintre Gabriel şi fiica sa Eliza. Muzica, imaginea, povestea, personajele, toate te îndeamnă să îndrăzneşti să crezi.

Privit dintr-o altă perspectivă, cea a unei poveşti pământene, filmul poate fi văzut ca povestea unui tatuaj…

Alina Iuga