Tot mai mulţi istorici înclină balanţa aşezării capitalei Daciei, nu în creierul munţilor, la Grădiştea, pe o coamă între stânci, ci undeva la poalele Munţilor Retezat, unde se putea construi locuinţe pentru rege, demnitari, ierarhi, supuşi, negustori şi meşteşugari. Pe Columna lui Traian se poate observa cum ţăranii daci cultivau grâu la umbra zidurilor Sarmisegetuzei, lucru imposibil la cota 1200 pe coama Muncelului, unde e zăpadă 200 de zile pe an şi plouă abundent toată vara. Aşa cum scriam într-un articol mai vechi, ideea capitalei Daciei la Grădiştea i-a aparţinut lui Constantin Daicoviciu, omul de casă a lui Carol al II-lea şi apoi confidentul cultural al lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Marele istoric clujean A.D. Theodorescu, profesor de la Universitatea „Regele Ferdinand !” în urma săpăturilor arheologice interbelice înclina balanţa că ansamblul Subcetate, o periferie a localităţii Haţeg ar fi fost capitala Daciei lui Decebal şi nu Grădiştea, care era destul de inaccesibilă şi total improprie locuirii unui număr mare de oameni. În 1947, A.D. Theodorescu moare suspect, pe şantierul arheologic de la Sarmisegetuza Regia, fiind muşcat după cum spun unii de o viperă cu corn, iar asistentul şi discipolul său Constantin Daicoviciu îi preia toate funcţiile şi atribuţiile, precum şi titlul de profesor. Constantin Daicoviciu se dă cu comuniştii şi devine rector.

DSC_0244

Întreaga şcoală istorică clujeană şi-a însuşit proprietatea cercetărilor arheologice în Munţii Orăştiei, continuând teoria lui Constantin Daicoviciu şi a fiului Hadrian până în zilele noastre, la Dorin Alicu sau Ion Glodariu. A devenit un fetiş istoric ideea capitalei Daciei într-o zonă inaccesibilă şi improprie unui centru politico-economic şi comercial, precum amintesc istoricii vremii că a fost reşedinţa regelui Decebal. Mai mult ca sigur la Grădiştea era capitala religioasă a dacilor de la marele preot Deceneu, acolo era Kogaionul spiritual al geţilor. Sanctuarele şi soarele de andezit descoperite la Grădiştea erau epicentrul unei capitale religioase a Daciei, un fel de munte sfânt al dacilor, unde se retrăgeau marele preot a lui Zalmoxis şi anahoreţii, ca într-un aşezământ monahal. Pe această ipoteză istorică merge şi Timotei Ursu, un istoric şcolit la Cluj în anii 60, care a emigrat în anii 80 în SUA. În recenta sa carte „Pledoarii pro-dacice”, apărută la Editura Dacia, 2009, Timotei Ursu prezintă ştiinţific argumentele sale privind existenţa unei capitale religioase la Grădiştea şi a unei capitale politico-economice cu influenţe greco-romane la poalele Retezatului, nu la Subcetate, cum susţinea interbelicul AD Theodorescu, ci la actuala Ulpia Traiana Sarmisegetuza, fosta capitală a Daciei Romane. Autorul citează din Dio Cassius şi alţi istorici antici în care capitala Daciei era aşezată într-un loc de şes, propice agriculturii, vieţii comerciale, cu drumuri care să lege pe regele Decebal de marginile marelui său regat. Istoricii latini vorbesc că la Decebal s-au refugiat dezertori şi meşteri romani, care au construit case în stil mediteranean, cu hipocausturi, băi şi clădiri publice în spiritul epocii. E absurd să se prezinte dacii ca nişte barbari refugiaţi în creierul munţilor, când ei aveau una dintre cele mai importante civilizaţii din Europa. Timotei Ursu susţine că reşedinţa lui Decebal era pe locul unde a ridicat Traian noua capitală a Daciei Romane,  la Ulpia Traiana. Astfel se explică de ce împăratul a denumit capitala noii provincii Ulpia Traiana adăugând vechea denumire Sarmisegetuza Regia, aşa cum au procedat şi în alte locuri şi provincii cucerite. Să nu uităm că oraşele romane s-au construit pe vetrele vechilor centre urbane dace: Napoca sau Apulum. Timotei Ursu îşi susţine ipoteza cu harta antică a lui Ptolomeu, care a fixat capitala Daciei nu la Grădiştea, ci pe actuala Ulpia Traiana Sarmisegetuza Regia, un important nod de comunicaţii cu regatul şi propice vieţii economice. Mai mult, romanii respectând religia geto-dacă nu au distrus sanctuarele de la Grădiştea ci le-au lăsat spre rugăciune poporului învins pentru a nu se crea turbulenţe politico-religioase şi a se impune pax romana, prin asimilarea zeilor învinşilor în pantheonul lati,  cum s-a procedat şi în cazul altor popoare cucerite.

DSC_0302-321x480

Teoria lui Timotei Ursu privind existenţa unei capitale politico-economice la poalele Retezatului şi nu pe culmea de la Grădiştea pare credibilă. Poate ar fi timpul ca şcoala istorică clujeană robită de personalitatea lui C. Daicoviciu să efectueze şi alte piste de cercetări arheologice în arealul Munţilor Orăştiei pentru a descoperi adevărata capitală a Daciei lui Decebal.

 

Ionuţ Ţene

 

DSC_0257