Parastas pentru Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, la o parohie ortodoxă clujeană (Foto+Video)

Seara aceasta la biserica Parohiei Ortodoxe Sf. Prooroc Ilie din cartierul clujean Mărăşti s-a celebrat un parastas în memoria lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor.

Parastasul a fost oficiat de către preotul paroh Vasile Istrate pentru Valeriu Gafencu şi alţi mărturisitori, martiri şi mucenici ortodocşi din temniţele comuniste, ca Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Calciu Dumitreasa sau Nicolae Steinhardt. Parastasul s-a oficiat în cadrul întâlnirilor de seară cu tinerii din parohie, după slujba Vecerniei. La parastas au participat numeroşi tineri clujeni, dar şi enoriaşi mai în vârstă. La finalul parastasului preotul Vasile Istrate a spus că „aceşti sfinţi mucenici ortodocşi ca şi Valeriu Gafencu sunt celebraţi cu admiraţie pentru jertfa lor întru Hristos la Muntele Athos şi la alte popoare ortodoxe. Biserica Ortodoxă Rusă sau Biserica Ortodoxă Sârbă şi-au canonizat martirii creştini din comunism, un exemplu demn de urmat şi pentru noi.”

După parastas s-a vizionat în sala Horeb a parohiei filmul memorialistic „Noaptea Patimilor” (o producţie TVR din 1998, sub regia lui Radu Dinu) despre viaţa mucenicului Valeriu Gafencu. Reamintim că lui Valeriu Gafencu i-a fost decernat titlul de cetăţean de onoare post-mortem al oraşului Târgu Ocna, unde a decedat, dar la presiunea politică a Institutului Elie Wiesel, primarul PSD i-a retras diploma acestui mucenic întru Hristos.


Zilele acestea ASCOR Cluj organizează un pelerinaj pe urmele lui Valeriu Gafencu la Tg. Ocna, unde a fost închis ultimii ani din viaţă acest mucenic ortodox.

Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, în Basarabia – d. 18 februarie 1952 la închisoarea Târgu Ocna) este unul din legionarii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu.

În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al organizației legionare Frățiilor de Cruce. A participat la rebeliunea legionară, fiind arestat de regimul Antonescu. Şi-a săvârșit sentința la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adept al ortodoxiei, regimul dur al detenției, torturile și bolile contactate aici întărindu-i credința. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.

La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: „Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.”.A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul, după care a decedat.

Unul dintre bolnavii ce-l admirau, Victor Leonida Stratan, obținuse printr-o intervenție specială, de la familie, un pachet cu streptomicină. Valeriu l-a primit și a doua zi l-a înștiințat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că și acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viață a fost astfel salvată.

Ionuţ Ţene