Iniţial legenda romano-catolică dedicată Sfântului Valentin, fost episcop de Terni (Italia) şi protector al îndrăgostiţiilor în Imperiul Roman, nu are un substrat negativ. Sfântul Valentin, ca şi episcop, a căsătorit un păgân cu o creştină, şi pentru aceasta a fost condamnat la moarte de împăratul român în vremea prigoanei anti-creştine din secolul III. Această legendă a căpătat o popularizare exacerbată în epoca modernă şi pe filieră catolică a pătruns în societatea românească, care deşi ortodoxă a îmbrăţişat „legenda” în hainele noi ale consumerismului şi post-modernismului.

Popor ortodox, românii s-au lăsat amăgiţi şi înşelaţi de această mitologie a dragostei trupeşti şi epicuriene după 1990, care nu mai avea nimic de a face cu sfântul martir din perioada romană. Media mainstream şi, mai ales, PRO TV au dus o campanie deşănţată de promovare a Valentine’s Day, un mod pervers de obturare a dragostei adevărate şi curate între tineri. S-a promovat Valentine’s Day în stil american, adică dezmăţul unei căsătorii de probă pentru o zi, o dezlegare la păcat, plăcere şi dezmăţ în dauna dragostei adevărate şi împotriva Scripturii şi a legendei adevărate a Sfântului Valentin. Consumerismul a pus mai presus plăcerea decât sfinţenia, dezmăţul decât iubirea, toate însumându-se concupiscent în Valentine’s Day. Această sărbătoare a dezabuzării sexuale a devenit după 1990 o instituţie împotriva căsătoriei şi a cununiei religioase. Tinerii sunt ameţiţi de propaganda occidentală consumeristă să se căsătorească de probă pentru o zi, la un pahar de alcool asezonat cu droguri dacă se poate, o invitaţie la păcat şi deteriorare a societăţii tradiţionale şi a tainei cununiei în faţa lui Hristos. E adevărat că românii au început să se lumineze în ultimii ani ce înseamă de fapt Valentine’s Day şi evită deja să se prostitueze public pe străzi în căsătorii de o zi oficiate de primari în centrele marilor oraşe. Deşi posturile de radio şi televiziune, precum şi cluburile din spirit comercial propagă Valentine’s Day, românii nu mai vibrează ca în alţi ani la această fiestă întoarsă pe dos, a iubirii înspre dezmăţ şi păcat. Faţă de alţi ani, nici autorităţile locale nu mai organizează mari manifestări publice, căsătorii de o zi şi concerte cum o făceau la începutul anilor 2000. Românii încep să se maturizeze şi să priceapă cam ce hram poartă Valentine’s Day, o marotă consumeristă împotriva dragostei adevărate, o comercializare a iubirii curate devenite carnale şi refuză să mai participe în masă la sceneta de făcut bani pe seama fraierilor.

Tot mai mult, românii se îndreaptă cu gândul spre sărbătoarea tradiţională de Dragobete, oferă de 1 martie mărţişoare la iubite, tradiţie autentică din vremea dacilor sau sărbătoresc Ziua Femeii pe 8 martie. Dacă nu sărbătorim Valentine’s Day pe 14 februarie asta nu e un motiv pentru noi bărbaţii ca în această zi să nu oferim o floare iubitelor noastre, să le invităm în oraş la o prăjitură, la un restaurant sau la un club de dans şi să le spunem un sincer: Te iubesc! Pentru a iubi nu avem nevoie de asistenţa TV şi a comercianţilor puşi pe profit.

Ionuţ Ţene