Începând cu anul 1990, sub comandă străină, Regimurile post-decembriste au furat Poporului Român cea mai mare bogăţie a sa: munca. Guvernele post-decembriste au dus o politică sistematică de lichidare a locurilor de muncă şi de creştere artificială a numărului pensionarilor ! În ultimii 25 de ani, în mod programat au fost lichidate peste şase milioane locuri de muncă, au fost obligaţi să emigreze circa cinci milioane de cetăţeni români (mai ales tineri) şi a crescut numărul pensionarilor cu aproximativ trei milioane.

Programul diabolic elaborat de asasinii economici şi asasinii politici străini, susţinuţi de cozile de topor autohtone, vizând lichidarea ramurilor economiei naţionale şi distrugerea Sistemului Naţional de Apărare a Ţării, a inclus atât disponibilizările masive cu salarii compensatorii plătite din împrumuturi externe, cât şi scăderea vârstei de pensionare până la 45 de ani (în domeniul militar).

În Guvernele post-decembriste s-a trecut de la Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (în perioada 28 iunie 1990-28 decembrie 2000), apoi la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (până în 20 iunie 2003). În Guvernul Năstase s-a completat denumirea acestuia devenind Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. În Guvernele Tăriceanu I şi II a existat Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Guvernele Boc I-V, în timpul cărora s-au redus substanţial salariile, pensiile şi ajutoarele sociale, au tăiat şi din denumirea Ministerului şi a rămas doar Ministerul Muncii.

În Guvernele Ponta I şi II a existat Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. În viitorul Guvern Ponta III (format din U.S.D. şi U.D.M.R.) este posibil să fie schimbată, din nou, denumirea acestui minister.

Cei care au re-re-botezat Ministerul Muncii au urmărit, probabil, să arate de ce domenii şi probleme ar fi trebuit să se ocupe şi să le rezolve cei care au fost numiţi politic în conducerea acestui minister.

În 25 de ani, după lovitura de stat din decembrie 1989, nu s-a făcut o analiză serioasă în domeniul muncii, protecţiei sociale, familiei, natalităţii şi persoanelor vârstnice. De ce? Pentru a nu fi cunoscută realitatea, cauzele acesteia, partidele politice vinovate şi pentru a nu fi adoptate acte normative care să faciliteze rezolvarea problemelor actuale din domeniul muncii şi protecţiei sociale.

Niciodată, Guvernele şi Parlamentele post-decembriste nu au prezentat Starea Naţiunii Române în privinţa locurilor de muncă, salarizării, pensionarilor şi asigurărilor sociale. De asemenea, Guvernele şi Parlamentele din ultimii 25 de ani au ascuns Poporului Român datele reale privind: lichidarea programată a locurilor de muncă; alungarea românilor din România şi „stimularea” emigrărilor din lipsa locurilor de muncă şi din cauza sărăciei; numărul pensionarilor şi nivelul pensiilor; evoluţia resurselor Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat, în perioada 1990-2014; situaţia şomerilor; numărul uriaş al pesoanelor care nu au locuri de muncă şi au ieşit din perioada aferent ajutorului de şomaj; drepturile de asigurări sociale; miliardele de euro împrumutate de la băcile străine pentru a putea plăti pensiile şi ajutoarele sociale în sume derizorii.

Abia acum, după 25 de ani, au aflat din mass-media cetăţenii şi contribuabilii români că torţionarii din închisorile şi lagărele comuniste beneficiază de pensii foarte mari comparativ cu cele pe care le obţin peste cinci milioane de pensionari care primesc pensii de supravieţuire şi pensii de exterminare (cei cu 350 lei/lună).

În aceste zile au aflat cetăţenii români că fostul comandant al Penitenciarului de la Colibaşi are o pensie lunară de 34.000 lei, cea mai mare din România. Preşedintele ţării are o indemnizaţe lunară de aproape 7.000 de lei. Peste patru milioane de pensionari din România au pensii cuprinse între 350 de lei şi 1.000 de lei. Alocaţiile de stat pentru copii sunt cele mai mici din Uniunea Europeană, de numai 42 de lei/lună. Guvernele Ponta II şi III promit că în anul 2015 vor fi mărite alocaţiile de stat pentru copii cu 1,8 lei/lună. În acelaşi timp, Guvernele Ponta au alocat lunar pentru un câine comunitar sau vagabond o sumă de cinci ori mai mare decât alocaţia unui copil. Cinismul şi tupeul guvernanţilor nu are limite !

Românii, dar mai ales pensionarii şi beneficiarii de ajutoare sociale, nu pot înţelege, dar din păcate suportă şi nu reacţionează într-un cadru democratic faţă de uriaşele inechităţi în privinţa salariilor şi pensiilor instituite în ultimii 25 de ani. Pentru a întreţine dezbinarea între cetăţenii români, Guvernele şi Parlamentele post-decembriste, prin numeroase acte normative au instituit o mulţime de inechităţi în domeniul salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale. Ca urmare, s-a ajuns ca raportul între salariul maxim (la bugetari) şi salariul minim este de 200 la 1, iar între pensia maximă şi cea minimă este de 100 la 1. La aceste diferenţe uriaşe, unice în Europa, s-a ajuns după ce Guvernele şi Parlamentele post-decembriste au modificat, de nenumărate ori, legislaţia în domeniul salarizării, pensiilor şi ajutoarelor sociale cu scopul doar declarat al reducerii decalajelor între nivelurile maxime şi cele minime, inclusiv prin aplicarea principiului contributivităţii.

Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale (C.N.A.P.S.) comunică, din când în când, unele informaţii referitoare la pensionari, nivelul pensiilor şi ajutoarelor sociale. Manipulatorii de opinie şi agenţii electorali ai partidelor politice de la Putere şi din Opoziţie abordează teoretic şi în mass-media, aproape zilnic şi mai ales la emisiuni televizate, anumite aspecte neesenţiale ale sistemului de pensii şi ajutoare sociale. De regulă, problema pensiilor şi ajutoarelor sociale constituie un bau-bau permanent folosită de cei de la Putere şi în acelaşi timp un agent electoral al partidelor politice parlametare. Beneficiarii de pensii şi ajutoare sociale sunt, periodic, avertizaţi de guvernanţi şi parlamentari că nu sunt suficiente fonduri pentru a primi drepturile cuvenite. Apoi, aceiaşi stăpâni alogeni ai României îi asigură că, totuşi, vor fi plătite pensiile şi ajutoarele sociale, dar numai până la sfârşitul anului. Scenariul de bau-bau şi de liniştire a pensionarilor, respectiv asistaţilor sociali, se repetă anual.
Cei care s-au aflat la Putere, în Guvernele şi Parlamentele post-decembriste, uită deliberat să le pună şi să le repete cetăţenilor români, mai ales pensionarilor şi beneficiarilor de ajutoare sociale, cel puţin următoarele adevăruri:

1.România, Grădina Maicii Domnului, este o ţară foarte bogată în resurse naturale ! Guvernele post-decembriste au refuzat să încheie contracte de împărţire a producţiei cu cei la care le-au concesionat bogăţiile naturale. Ca urmare, în loc să obţină Poporul Român 80%-90% din producţia fizică de ţiţei, gaze naturale, aur, argint, uraniu, wolfram, cupru, fier, sare, ape minerale ş.a. se încasează cele mai mici redevenţe din lume. În loc să se încaseze anual la Bugetul de Stat al României venituri suplimentare de cel puţin 20 miliarde euro se adună doar 200-300 milioane de euro, reprezentând redevenţe. Prin această inginerie financiară impusă Guvernelor post-decembriste de asasinii economici străini s-a blocat, practic, creşterea salariilor şi pensiilor pentru cetăţenii români, precum şi asigurarea unui nivel de trai decent, aşa cum obligă textul din Constituţia României.

La comanda asasinilor economici şi asasinilor politici străini, Guvernele post-decembriste nu au încheiat contracte de împărţire a producţiei pentru bogăţiile naturale ale Poporului Român cu scopul de a nu se încasa la Bugetul de Stat, în ultimii 25 de ani, cel puţin 300-400 miliarde euro. Cu aceste sume uriaşe, jefuite de state şi firme străine, se putea asigura dezvoltarea economică a României, finanţarea investiţiilor în infrastructură şi un nivel de trai decent al populaţiei prin asigurarea unor salarii, pensii şi ajutoare sociale la nivelul mediu din ţările Uniunii Europene. Regimurile post-decembriste au acţionat diabolic pentru îmbogăţirea unor state şi firme străine, în paralel cu sărăcirea şi umilirea Poporului Român.

2.În România se înregistrază cel mai ridicat procent din Uniunea Europeană al contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajator (de 28,5%-38,5%), la care se adaugă contribuţiile la asigurările sociale (de 16%) plătite de angajaţi. Cu toate că, Statul Român încasează cele mai mari contribuţii la asigurările sociale, comparativ cu oricare ţară din Uniunea Europeană, beneficiarii români au cele mai mici pensii şi ajutoare sociale din U.E. În România sunt mult mai mari contribuţiile pentru asigurările sociale comparativ cu cele din Suedia, dar contribuabilii români nu beneficiază de protecţia socială a suedezilor.

3.Guvernele post-decembriste, împreună cu eternul guvernator alogen al Băncii Naţionale a României, au susţinut că au împrumutat multe miliarde de euro pentru a plăti salarii şi ajutoare sociale. Guvernanţii refuză să respecte principiul transparenţei şi să informeze Poporul Român despre aceste împrumuturi şi modul de cheltuire al lor.

4.În perioada 1990-2014, Regimurile post-decembriste au dus o politică diabolică de lichidare a locurilor de muncă, de tăiere în bucăţi a fostelor unităţi economice şi de sărăcire a populaţiei, mai ales a majorităţii pensionarilor şi a beneficiarilor de ajutoare sociale. De ce ? Cu scopul de a obţine la alegeri voturile celor săraci şi umiliţi, fie prin promisiuni electorale, fie prin „sensibilizarea” lor cu sume derizorii sau cu anumite bunuri, de mică valoare.

5.Nu a fost discutat în Guvernele şi Parlamentele din ultimii 10 ani un Program Naţional de aliniere a salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale din România la nivelul mediu al celor din Uniunea Europeană. O asemenea preocupare nu a stat în atenţia Guvernelor Năstase, Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi Ponta. Partidele politice parlamentare aflate, prin rotaţie, la Putere au fost preocupate de încheierea unor protocoale secrete pentru Poporul Român vizând împărţirea ciolanului şi ajutarea asasinilor economici străini să jefuiască bogăţiile naturale din România şi din munca românilor. În acelaşi timp toate Guvernele post-decembriste au manifestat un interes deosebit pentru ieşirile din sistem ale pensionarilor şi beneficiarilor de ajutoare sociale, în urma deceselor. În timpul Regimului Ceauşescu circula o glumă sinistră, respectiv o întrebare din partea tovarăşei Elena Ceauşescu: dar cu cianură, aţi încercat ? Regimurile post-decembriste le-au oferit cetăţenilor români aditivi alimentari cancerigeni la care se străduiesc să adauge folosirea cianurii în minerit şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Regimul Ceauşescu a fost blând în relaţia cu pensionarii şi asistaţii sociali, spre deosebire de Regimurile post-decembriste care le-au oferit acestora un genocid.

La alegerile europarlamentare din 25 mai a.c., la alegerile prezidenţiale şi parlamentare anticipate din acest an, pensionarii şi asistaţii sociali au ocazia să decidă, prin vot, ca drepturile şi interesele lor să fie apărate de reprezentanţii Partidului România Mare, partid care nu a participat la Putere în perioada post-decembristă.

Dr.Gheorghe Funar
Preşedintele Partidului România Mare