Există în ultimele zile o sensibilitate deosebită faţă de Ucraina. Rusia a invadat Crimeea, pe care acum o stăpâneşte. Aparent am fi în pragul unui război rece, iar Rusia nu doreşte să bată înapoi. Pentru România, o Ucraină democratică, cel puţin la nivelul ţării noastre, ar fi perfectă, dar e posibil oare acest lucru?
Iată câteva motive pentru care noi, românii, cu siguranţă nu trebuie să îi plângem prea mult pe ucraineni (sau să fim ultimii care facem acest lucru):
= – în 1918 au dorit anexarea Basarabiei şi doar prezenţa militară a românilor a forţat retragerea acestei cereri;
=- în 1945 au dorit anexarea Basarabiei şi doar presiunea lui Stalin a forţat eliminarea acestei pretenţii;
=- în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor româneşti, pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care şi-o doreau atât de mult pentru ei;
=- din 1992 până în prezent au fost parte activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană; în mod permanent au susţinut poziţia Rusiei şi au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierele să fie formale şi să eşueze;
=- cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni şi nu de ruşi; aceştia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eşueze pe toate planurile;
=- cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează separatismul la Bălţi , Cahul şi Găgăuzia sunt ucraineni şi nu ruşi;
=- ucrainenii au dus o politică de distrugere a identităţii româneşti din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
= – Ucraina a preluat Insula Şerpilor, pământ românesc ce niciodată nu i-a aparţinut; timp ce câţiva ani ne-am certat pe la Haga , iar acum ei sunt foarte supăraţi pe noi pentru pierderea platformei continentale;
=- una din problemele principale ce stă în calea reunirii celor două state româneşti este tocmai Ucraina, ce manifestă o opoziţie mai mare chiar decât Rusia; ea vede în această reunire eventuale pretenţii teritoriale ale ţării noastre asupra teritoriului ucrainean;
=- prima măsură luată de „europeniştii ucrainieni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română; tare mă tem că poporul a vrut ceva şi va obţine altceva;
=- Crimeea nu a aparţinut niciodată Ucrainei, iar aceştia sunt minoritari acolo; ea a fost dăruită în semn de prietenie de către Rusia în perioada sovietică, un gest mai mult formal şi niciodată efectiv; cererea Rusiei este una normală (din perspectiva dreptului istoric şi nu cel internaţional) din moment ce aceasta era un inel de nuntă; voi face o analogie uşor forţată – e ca atunci când Ardealul era la Unguri. În Crimeea prezenţa ucraineană era mai mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparţine, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie.
P.S. Acţiunile GazProm au scăzut cu peste 10% în această dimineaţă faţă de sesiunea de vineri dimineaţă. În acest timp rubla s-a prăbuşit. Situaţia este similară şi la celelalte companii ruseşti. Iată cum Putin nu a înţeles că nu e nevoie de tancuri ca să câştigi războaie.
G. Vicol
4 comentarii la “Iata câteva motive pentru care nu ar trebui sa îi plângem pe ucraineni”
P.S.: ce nu inteleg majoritatea romanilor, analfabeti la geografie. Rep Moldova si Transnistria se invecineaza cu UCRAINA, nu cu RUSIA!!!!
„în 1945 au dorit anexarea Basarabiei şi doar presiunea lui Stalin a forţat eliminarea acestei pretenţii”
..dar tot s-au ales cu Chilia si Ismail din sudul Basarabiei !
De fapt, Basarabia istorică se află azi în componența fostei și actualei RSS Ucrainene. Până la 1812, Basarabia a fost numai acolo la cursul terminal al Dunării, de la vărsarea Prutului la delta secundară a brațului Chilia, cu orașe precum Ismail și Chilia Nouă. Inițial a aparținut Munteniei(numele îi provine de la dinastia Basarabilor), apoi a intrat în stăpânirea Moldovei, iar după trecerea acesteia sub suzeranitate otomană la sfârșitul sec. XV, a fost cedată Imp. Otoman, împreună cu teritoriile dintre Nistru și Nipru, toate făcând parte din Pașalâcul Silistrei(=orașul românesc Dârstor din sudul Dunării). Prin frauda internațională din 1812(Tratatul de la București) s-a extins denumirea de ”Basarabia” asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru. Între 1856-1878, 1918-1940 și 1941-1944 a făcut parte din România, ca județ cu numele Ismail, sub ocupația țaristă a făcut parte din gubernia Basarabiei, sovieticii au atribuit-o RSS Ucrainene(împreună cu alte teritorii furate).
Este clar ca nu trebuie sa-i plangem pe ucrainienii care au veleitati pro ruse si pro comuniste. Dupa ultimele evenimente se pare ca o mare parte a acestora, mai ales cei din vest vor sa scape de jugul comunist. Pentru noi ar iesi prost o rupere a Ucrainei deoarece este clar ca partea estica ar fi alipita Rusiei. In aceasta circumstanta dat fiind faptul ca in 2018 ne vom uni cu Republica Moldova vom redeveni vecini cu rusii. Este putin probabil ca in acest caz recastigam tot teritoriul pierdut.
Nu in ultimu rand ar trebui sa luam in calcul si zicala „vecinul de aproape mai de folos ca fratele de departe”