Pe un frig de crapau pietrele, s-a desfasurat Irish Parade, cel mai popular eveniment al New York-ului, al tuturor celor care il sarbatoresc pe Sfantul Patrick, patronul stravechi al Irlandei. Dar, sfidand vremea, multimi de oameni au defilat pe Fifth Avenue, pe distanta dintre catedrala St. Patrick si 79 St., aproape de Metropolitan Museum of Art, avand in coasta, cea mai mare parte din drum, Central Park.

E un spectacol de neintrecut, in care nu stiai ce sa admiri mai mult, costumele traditionale irlandeze, formatiile „pipes and drums”, de cimpoieri si tobosari, fantasticul dans irlandez, care e o sublima combinatie intre dansul popular si balet, frumusetea sutelor de grupuri care isi prezentau cu mandrie, alturi de drapelul american, bannerul institutiei pe care o reprezentau sau al comitatului din care proveneau, precum Cork, Laois, Limerick sau Waterford (Irlanda are 26 de comitate, numite de englezi county). Au defilat scoli si universitati, unitati militare si de pompieri, asociatii caritabile, grupuri venite din afara New York-ului, cu primarii localitatilor respective in frunte. Uimitoare erau grupurile de „pipes and drums”, care adunau barbati iesiti parca din povestile cu uriasi. Una dintre formatii era alcatuita din circa 50 de cantareti, unul si unul, de peste doi metri. Iar in fruntea lor, un urias intre uriasi, greu de imaginat ca in realitate poate exista asa ceva. El era capitanul, cu bastonul lui imperial, pe care il misca sincron cu ritmul tobelor. Pe uriasi ii secondau copiii, poate cei mai numerosi participanti, in costume simbolice, ilustrand frumoasele basme irlandeze.

Sarbatoarea verde a Irlandei, cu un mare fast la Dublin si in alte orase irlandeze, a devenit si o sarbatoare verde a New York-ului. Ca si New York-ul, Irlanda este complet inconjurata de Oceanul Atlantic. Iralndezii sunt cei mai numerosi oameni care reprezinta America. E posibil sa intreaca populatia tarii lor, care este de circa 4 milioane de locuitori. Interesant este ca irlandezii i-au asmilat pe celti, asa cum, la noi, romanii i-au asimilat pe daci. Mandria irlandeza e ceva de invidiat. Nimeni nu ghiceste ca prima piatra cunoscuta pe pamantul iralndez, in zona Donegal, are 1, 7 miliarde de ani, din era glaciara! Aceasta mandrie este atat de mare incat ei, irlandezii, il considera pe Shakespeare de-al lor. Un irlandez, la un pub, imi spunea ca Marele Will si-a scris operele in limba irlandeza, exista documente in acest sens. Piesele lui se joaca pe scenele din Dublin in limba lor originala, irlandeza, o limba de sorginte celtica.

Iata de ce irlandezii si-au exportat aceasta mandrie, pe care au dus-o si peste ocean, atunci cand au inceput emigrarile masive din cauza razboaielor cu Anglia. Azi, Irlanda, este printre primele cele mai bogate tari din lume, avand un BIP de 45 mii dolari pe cap de locuitor (Romania e pe locul 70, cu 7, 5 mii). Se bazeaza pe o forta de munca foarte educata si pe o inalta rata a investitiei straine. Romanii sunt o comunitate foarte puternica in Irlanda, circa 50 de mii.

Sarbatoarea verde a prins puternic in America. E si firesc daca ne gandim ca irlandezii fac parte dintre intemeietorii Americii, iar Irish Parade se desfasoara la New York din anul 1776, cand a avut loc prima parada militara irlandeza, organizata de catre militarii care au activat in colonii. Azi, numai in Manhattan, defileaza circa 150 de mii de irlandezi in fiecare an! Marea parada are loc pe 17 martie, de ziua Sfantului Patrick, cu exceptia zilelor cand 17 martie cade intr-o zi de duminica, se organizeaza sambata, cum s-a intamplat in 2013. Si in acest an Parada a tinut patru ore, intre orele 11 am si 3 pm.
Comunitatea irlandeza este foarte unita si puternica, bazata pe credinta, majoritari fiind romano-catolicii, nu protestantii, cum se crede. Iar catolicismul lor este intemeiat pe cultul familiei. Poate de aceea in acest an a existat o revolta a irladezilor si au interzis participarea membrilor gay, pentru a nu oferi paradei o nota sexuala nedorita.

Multi nu sunt de acord cu libertatea neingradita a homosexualilor. Cineva mi-a spus ca nu mai merge la biserica de cand a aflat ca solistul principal al corului, care canta textele sfinte, care ii indemana pe crestini la iubire, la unitatea familiei, la idealurile crestine, este homosexual. Cred ca intotdeauna aceasta categorie de oameni va fi tolerata, dar i se va arata mereu Biblia, i se va spune ca ea exista datorita iubirii dintre barbat si femeie, ca e acceptata numai in limitele libertatii ei izolate. Curatata de astfel de realitati si ganduri, Irish Parade a fost o sarbatoare a bucuriei dezlantuite dintre oameni, un ceremonial plin de o caldura ridicata atat de necesara pe o vreme friguroasa.

Culoarea dominanta este, asadar, verdele. Toata lumea purta obiecte verzi, ochelari, fel de fel de palarii, fulare, haine, unii tineri aveau parul verde, totul incuraja venirea primaverii, pe care newyorkezii o asteapta odata cu Echinoctiul de primavara. Pentru comericianti, aceasta zi, a Sfantului Patrick, este o serioasa afacere, fiindca produsele verzi, de orice fel, au o mare cautare. Oricum, parada seamana cu un mare carnaval, asa cum am vazut ca are loc si la Londra, in Trafalgar Square. Unde fantana din mijlocul pietii are apa verde. Asa se procedeaza si in alte tari, unde are loc evenimentul, se inverzesc apele, precum fac americanii cu raul Chicago.

Insemnele de orice fel au la baza, deci, culoarea verde, pe care o regasim atat in imbracaminte, in accesorii, cat si in culorile bauturilor sau chiar ale mancarii. Apoi trifoiul e semnul pe care il poarta toti, fiindca Sf. Patrick se spijinea pe aceasta planta cand demonstra unitatea Sfintei Treimi. Paradele sunt insotite de muzica si petreceri cu multa bere Guinness, cel mai de succes produs exportat de irlandezi. Alte simboluri care au, fiecare in parte, propria poveste, legata de mostenirea culturala irlandeza, sunt: steagul Irlandei (verde-alb-portocaliu), crucea celtica (cu combinatii pagane si crestine), inelul irlandez care simbolizeaza prietenie, dragoste si loialitate, harfa (cel mai vechi simbol irlandez) si spiridusul (leprechaun), personaj imprevizibil si mereu pus pe sotii, venerat de irlandezi.

Si in aceasta zi, toti americanii, cu mic, cu mare, spun: „I’m Irish”, adica si eu sunt irlandez! Si multi te indeamna si pe strada si iti spun „Irish at heart”, adica sa ai inima de irlandez.

Sigur, nu puteam sa nu ma gandesc si la romani, care ar merita sa aiba si ei o zi de parada, fiindca ar avea ce sa arate, traditia lor milenara. Din pacate, comunitatea e divizata, nu are institutii care sa o reprezinte, desi are o istorie americana bogata si consistenta din punct de vedere religios, de peste o suta de ani! Dar ca sa formezi o natiune ca America presupune o asumare a istoriei, pe care trebuie s-o construiesti. Romanii sunt inca un fel de turisti in America, pe cand irlandezii sunt la ei acasa. Am amintiri multe legate de irlandezi, mai ales din timpul Campionatelor mondiale si europene de fotbal, cand juca echipa lor. Si mergeam la pub-urile frecventate de ei. Sunt foarte patrioti, sunt adevarati barbati, cu un comportament de luptatori (se mandresc ca i-au invins pe wikingi!), dar si foarte manierati, civilizati. Se supara daca ii refuzi, fiindca sunt mereu gata sa imparta cu tine mancarea si mai ales bautura. Iar umorul lor e ca o cascada. Au ceva din rasa germanica, adica le place sa se bucure impreuna, sa cante, sa manance si sa bea multa bere Guinness, emblema nationala.

Asa fac si dupa terminarea Paradei. E fantastic ce se intampla. Mii de oameni navalesc in birturile de pe 2 si 3 Avenue, in special in Pub-urile irlandeze, si petrec. Toata lumea se imbratiseaza si spune: „Happy St. Patrick Day!”, ca un fel de „Hristos a Inviat!” Un astfel de loc devine un stup de albine, se umpe adica de zumzet, de voie buna, de tinerete.
M-am convins inca o data de acest sentiment plenar al bucuriei la evenimentul la care am participat in noaptea care a urmat zilei Sf. Patrick, cand am fost invitat la ziua unui mare fotograf al Americii – e nelipsit de la premiile Oscar -, cu numele mic Patrick, care si-a sarbatorit ziua numelui la un celebru club, BPM, de pe 42 Street, intr-o exuberanta greu de uitat, la care au participat sute de invitati. Muzica, dansul, filmele pe zeci de ecrane, spectacolul de lumini – o orga fantasitca! – au fost principalele elemente de atractie. Insesi bauturile erau verzi, iar prajiturile la fel, verzi, avand forma crucii celtice. Iar in noapte, pe strazile New York-ului, in Times Square, in special, parca era o noapte de Anul Nou. Sf. Patrick se desfasoara la irlandezi, acasa, cateva zile la rand. S-a ajuns la cinci zile. La New York, deocamdata, sarbatoarea tine numai o zi si o noapte. Suficient sa vezi cum New York-ul devine un imens Smile, asa cum le place americanilor sa traiasca.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York