După Sfânta Liturghie de la la Mănăstirea Petru Vodă am avut onoarea și bucuria să fiu binecuvântat de părintele Filotheu, celebrul ucenic al părintelui Iustin, la care îi prevăd  un frumos parcurs duhovnicesc legat de neamul românesc. În trapeza stăreției cu acoperișuri cerești ce îmbinau albastrul cu auriu am discutat despre profunzimile ortodoxiei românești și despre moștenirea duhovnicului neamului. Fiind o discuție privată și lămuritoare despre destinul ortodoxiei noastre sub prigoana ateistă a Bruxellului nu o voi detalia în acest editorial. Dar sunt convins în urma acestei întâlniri întru Adevăr lămuritoare, că la Petru Vodă a rămas un stâlp al ortodoxiei care prin rugăciune ține cupola neamului să nu se prăbușească, împreună cu alte mii de monahi rugători. După ce mi-am luat la revedere de la mormântul părintelui Iustin am purces la mănăstirea Agapia. Ce m-a impresionat cel mai mult la această mănăstire este faptul că maicile nu locuiesc în complex, ci într-un ansamblu de case monahale vechi de peste 200 de ani și restaurate. M-au fascinat căsuțele cochete cu șindrilă, pridvoare și grădinițe cu flori. Maicile se gospodăresc singure și trăiesc într-un complex muzeal de căsuțe. Se întâlnesc numai la slujbe și în rugăciuni la biserică, precum și în atelierele de covoare, olărit și brutărie. Agapia este renumită pentru florile pe care le îngrijesc măicuțele ca niște albinuțe. Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 de suflete creștine și aflându-se pe locul doi după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Pictura lui Grigorescu este cutremurătoare prin profunzimea scenelor biblice. Mi-a reținut atenția tabloul Iisus călare pe asin intră în Ierusalim de Florii. Am vizitat și casa scriitorului Al. Vlahuță, a cărui părinți s-au călugărit la Agapia. La casa memorială am dat peste o călugăriță custode care mi-a spus să facem ceva cu neamul românesc să nu mai fie condus de urmașii comuniștilor atei: să vină la București și patrioți ortodocși ca în Rusia. Cu numeroșii călugări cu care m-am întâlnit am descoperit această dorință ca în fruntea țării să fie iubitori de neam și ortodoxie. De la Agapia, care are circa 380 de călugărițe, am ajuns la mănăstirea Văratec. Această mănăstire e legată de Cluj prin faptul că aici a fost preot duhovnic Bartolomeu Anania circa 20 de ani înainte să vină arhiepiscop la eparhia Vadului, Feleacului și Clujului. Casa în care a locuit călugărul Bartolomeu era sus pe un vârf de deal din care se observa complexul mănăstiresc format din trei biserici. Este cea mai mare mănăstire de maici din România, aici viețuind peste 400 maici.Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839. Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul „Regina Maria” (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. Am vizitat și m-am rugat la mormântul poetei Veronica Micle, iubita lui Mihai Eminescu. Mormântul este bine îngrijit, iar pe soclu este inscripționată o elegie, precum și data morții 6 august 1889. Am plecat de la cele două mănăstiri de maici spre Putna lui Ștefan încărcat de energii și efuziuni spirituale și cu speranță că neamul acesta nu are cum să piară, chiar dacă nu are conducători ortodocși și patrioți, dacă aproape 1000 de măicuțe se roagă pentru țară în fiecare zi numai în două mănăstiri din nordul Moldovei.

Ionuț Țene