Am revenit cu drag și transfigurare la Mănăstirea Putna, cel mai drag mie lăcaș ortodox din țara noastră.De fiecare dată aici simt atmosfera ortodoxiei patriarhale, o eternă reîntoarcere spirituală la obârșia românească. La umbra mormântului marelui voievod Ștefan cel Mare simt că de dincolo de mormânt domnitorul veghează la unitatea și tăria credinței neamului nostru. Cu peste 100 de călugări și un stareț drept ca brazii din jur și tare ca stânca munților, Mănăstirea Putna este un reper al ortodoxiei și un reazem al dreptei credințe într-o țară supusă globalismului și dictatului UE. La Putna nu comandă pentru români Bruxellul, ci Hristos. La mănăstire m-am întâlnit din nou cu părintele Anastasie, cu care am avut o discuție peripatetică pe aleile lăcașului despre cuvioasa Filofteia și despre tradiție în general. Părintele susține pe baza unor documente din bulgara veche că Filofteia a fost cuvioasă din neam de patricieni și nu de origine țărănească. Deci iconografia trebuie să o prezinte în hlamidă de boieroaică bizantină de la sud de Dunăre, după moda secolului XIII. Cercetarea continuă și rezultatele acesteia ar putea schimba iconografia acestei cuvioase recunoscută ca sfântă mucenică de BOR în anul 1950, când în epocă se promova sfinții îmbrăcați în costume populare, nu de patricieni. De la Putna am purces și la Sihăstria Putnei, o mănăstire ridicată din temelii după 1990 pe vechea vatră a unui lăcaș din secolul XVIII. La Sihăstria Putnei s-au ridicat trei biserici și un cămin de bătrâni. Cei 50 de călugări se pregăteau de zor pentru hramul Bunei Vestiri, la care se anunțau zeci de mii de credincioși. Drumul de acces s-a refăcut din piatră și la mănăstire se poate ajunge relativ ușor. La întoarcere spre Putna am trecut pe la chilia lui Daniil Sihastru, unde domnitorul Ștefan cel Mare poposea serile să se spovedească și să se sfătuiască cum să respingă atacurile turcilor și tătarilor, după clasicul model al statului teocratic bizantin, lucru care azi nu se mai întâmplă la conducătorii noștri preocupați de luminile luciferice ale Bruxellului, decât de mântuire. La Mănăstirea Putna l-am întâlnit pe vrednicul stareț Melchisedec, care veghează ca moștenirea lui Ștefan cel Mare să nu piară. Pentru cei care și-au pierdut nădejdea le recomand o baie spirituală de credință ortodoxă și trăire românească la Putna și să vegheze la mormântul voievodului Ștefan. Sigur se vor reîntoarce acasă vrednici ucenici întru Hristos și drept rugători  pentru mântuirea neamului românesc.

 

Ionuț Țene