Aceste cuvinte ii apartin lui Mihai Viteazul, rostite la incoronarea ca domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si al Tarii Moldovei. Si el le rosteste si la sfarsitul filmului lui Sergiu Nicolaescu, simbolic, ca un mesaj pentru viitorime. Mihai a spus ca aceasta este mostenirea pe care o lasa poporului roman.

Mi-am reamintit acest mesaj in aceste zile cand lumea e preocupata de problema Ucrainei, iar ungurii din tara noastra, evident, iredentistii, nu fac decat umbla cu jalba la UE, unii manifesta in tara si altii la Budapesta, toti cer independenta Tinutului secuiesc, adica un pamant romanesc. Ei lucreaza pe fata la o rana in trupul tarii, o tara pe care Mihai Viteazul a unit-o! De aceeea au murit mii de romani la Calugareni si in celelalte lupte pe care le-a dus acest fantastic principe al romanilor, ca pamntul tarii sa fie al romanilor, asa cum a fost intotdeauna. Ungurii, care de la revolutie au fost aproape continuu la guvernare, nu au facut nimic pentru tara, dimpotriva, toata politica lor a fost sa obtina autonomia unor tinuturi in care locuiesc si maghiarii, sa aiba scoli in limba maghiara, sa arboreze steagul ungar si alte sovinisme in cadrul unui stat unitar.

Si guvenantii romni au privit la acesta mascarada cu seninatate, s-au amuzat, dar ungurii si-au vazut de treaba, au lucrat cu tenacitate in aceasta directie, iar acum si-au intensificat eforturile pe fondul unei mari tradari intre romani. „Marele” Antonescu, pretendentul la presedintie, a dat bir cu fugitii de la guvernare si i-a invitat la masa pe unguri, pe UDMR, care a pus conditiile sale vechi, autonomie, limba, steag. Lacom dupa putere, pentru a nu pierde majoritatea slugoilor, Ponta a semnat un pact al tradarii, promitandu-le ungurilor aceste samavolnicii, aceste compromisuri de les majestate, care nu se fac. Nici o tara nu face asa ceva. Nici un guvern nu-si tradeaza tara. De ce se tine tanarul Ponta cu dintii de putere, ce spera, ce fel de putere, cu pamantul tarii ciuntit?! Care e pohta lui? Care e mesajul lui? Ce lasa el urmasilor? Minciuni? Ca si Basescu, o fiara panditoare, care si-ar trada si ochii din cap numai sa fie la putere?! Fara putere, aceste fiare panditoare n-ar fi nimic. Gunoaie. Pana cand aceste haite conducatoare vor incalca mesajul lui Mihai Viteazul, mostenirea pe care el ne-a lasat-o?

In cartrea mea SERGIU NICOLAESCU SI ENIGMELE SALE, laitmotiv este ideea ca istoria romanilor e cladita numai pe tradari. Tradarea este arma politicii la romani. In timp ce Mihai apara Apusul de turci, isi sacrifica tot ce avea mai bun, insusi propriul copil, pe Nicolae, ungurii loveau pe la spate, asa cum l-au lovit si pe Campia Turzii, cand l-au ucis.
E formidabila aceasta viziune! Mihai Viteazul este un film shakespearian. Are in centrul actiunii un erou cu o inalta clarviziune, bun cunoscator al geopoliticii timpului, cand se consolidau statele occidentale. Si el, intr-o scrisoare in 12 puncte catre Rudolf al II-lea, propune si cere recunoasterea unei dinastii voievodale, care sa-i garanteze pe veci unirea obtinuta a celor trei tari romanesti. Sigur, Rudolf si aliatii sai nu l-au inteles. Cererile ferme ale lui Mihai nu l-au ajutat, ci le-au inspitat teama aliatilor, astfel ca el s-a trezit inconjurat de dusmani. Iata deviza nobilimii maghiare, de partea careia era si Basta: „Omis contra Mihaelis” (Toti impotriva lui Mihai). Deodata, Mihai s-a vazut singur, el, care si-a pus viata si tara in premejdie pentru crestinii apuseni.

Sergiu Nicolaescu surprinde excelent acest moment, care este cel mai reeusit din filmul sau. Dupa moartea lui Nicolae, Mihai intra intr-o zona tragica a existentei sale. Pribegia lui e antologica. Persoanjul e prezentat ca un Ahasverus, ca un ratacitor, aproape cu mintile pierdute. Tot efortul lui se concentreaza spre a recastiga pozitia de mare voievod al tarilor pe care abia le-a unit. Nici o clipa el nu a tradat aceasta idee. Pana si pe Rudolf al II-lea il refuza, nu intra in cardasia curtii imperiale. Atunci imparatul si mai marii Apusului decid inlaturarea lui fizica. Mihai presimte acest destin, ca i-a venit ceasul si nu-si mai gaseste locul decat in chilie. Tradat pas cu pas, uciderea sa nu mai e decat o formalitate. Dar si asa, ucis, cu sulita in coaste, el merge drept si rosteste din nou mesajul adunat in expresia „Pohta ce-am pohtit”. Chiar si mort, el ne avertizeaza ca aceasta e mostenirea sfanta pe care ne-o lasa.
Filmul lui Nicolaescu este o oglinda pentru eternitate, valabil mai cu seama pentru ce se intampla acum si in politica romaneasca. Antonescu il tradeaza pe Ponta, Tariceanu pe Antonescu, iar Basescu pe toti, tradeaza tara! E o tara sfartecata de acesti tradatori de neam! Cu ce pret si-au demonstrat patriotismul stramosii nostri, Mihai si oamenii lui, precum fratii Buzesti sau Baba Novac? Cu al mortii. Plasa tradarilor a dus la moartea lor. Vedeti vreun conducator al momentului sa-si dea viata pentru tara?

Si in toate filmele sale, Nicolaescu a urmarit aceasta idee, care s-a aflat in istorie. El ne-a demonstrat ca istoria a fost un lung sir de tradari, toti marii conducatori au fost tradati, de la Decebal la Vlad Tepes, Tudor Vladimirescu, Cuza si pana la Ceausescu, tradat de armata si securitate. Iar acum aceasta haita basista nu face exceptie.
Mai mult, daca inainte tradarile se faceau pe la spate, prin subterane, pe intuneric, acum tradarile se fac la lumina, pe fata, cu acordul cancelariilor apusene. Inainte Apusul lucra cu greu la uneltiri, sa controleze Romania, azi nu mai are nevoie, fiindca uneltirile vin, cu toate favorurile, din interior. Numai un om mic, cum se dovedeste a fi, cu fiecare noua fapta, Ponta, isi plateste puterea cu un asemenea pret, sfartecarea tarii, ca sa-si mentina privilegiile vrmelnice! Desi tanar, desi ar fi trebuit sa fie mai aproape de un viitor curat, el se poate lua de mana cu Basescu, pe care il contesta, dar cu care seamana leit. Nu a luat nimic bun de la un voievod ca Mihai Viteazul, a luat numai mizeriile de la cei imbatraniti in rele, Iliescu, Nastase, Basascu. Sirul de tradari nationale ale lui Basescu si ale celorlalti guvernanti se continua acum cu acest pact rusinos pe care PSD l-a facut cu UDMR! Astfel, tradarea ungureasca se continua cu complicitatea puterii de la Bucuresti. Li s-au oferit iar ungurilor tacamurile, fara ca puternicilor zilei sa le pese, sa aiba insomnii sau probleme de constiinta.

Sugerez societatii civile din Romania sa oblige parlamentarii, guvernantii, toti factorii de decizie sa vada filmul Mihai Viteazul, sa se uite in oglinda unor adevarati eroi si patrioti. Domnilor, in loc de discursuri, sedinte si alte parlamentari, vedeti acest film! Nicolaescu a distribuit floarea actoriei romane. Frumusetea actorilor romani din filmul sau este tot ce se poate vedea mai falnic intr-o cinematografie. Iar Amza Pellea ne daruieste un Mihai cum istoria romanilor nu a mai avut, un model de tenacitate, de seriozitate, de darzenie, de hotarare, o pilda mereu vie, un erou al sacrificiului de sine, care se dezbraca de armura si intra in lupta! Dimpotriva, in fata femeilor el purta armura. Simbol ca nu-si trada familia, desi ar fi putut-o face lesne de atatea ori! Toata guvernarea lui Mihai este o mare lectie pentru clasa politica. In aceasta oglinda, Basescu, Udrea et co par niste pigmei, niste caraghoiosi, asemenea lui Sigismund, jucat genial de Ion Besoiu. Nicolaescu a realizat niste prototipuri formidabile in filmul sau, prin Mihai, prin Selim, prietenul sau turc, prin acest prototip de tradator, Sigismund, dar mai ales prin fratii Buzesti, cel mai puternic grup de patrioti care s-a creat vreodata intr-un film.
Am cunoscut tineri, care regretau, revoltati, felul cum se preda in scoala istoria. In loc sa ne dea un film ca Mihai Viteazul, imi ziceau ei, stiti cum ne prezinta profesorii istoria? Fara un fir de patriotism. I-au luat drept reper pe noii istorici aparuti dupa ’89, care rescriu istoria Romanei fara samanta de patriotism. Si ni-i dau exemplu pe unguri, mai ziceau ei, cu cata sarguinta isi refac istoria, pe care cred ca au avut-o!
Nu exista decat sansa ca scoala sa aiba drept material didactic filme ca Mihai Viteazul, un unicat, ceva inca nemaicreat de nimeni, nici de americani, care sunt asi in filmul istoric. Dar ei au pus filmul lui Nicolaescu pe lista celor mai bune filme istorice din toate timpurile. E chiar pe locul trei, pe site-ul IMDb. Oare de ce? Sigur, pentru bataliile nemaivazute, pentru formidabilul macel de la Calugareni, despre care Mihai zicea, privind spre camera de filmat, adica spre noi, cei din viitor: „Acest moment nu va fi uitat de romani niciodata, dar nici de dusmanii nostri”. Am intalnit un american la Tribeca Film Festival, care mi-a spus ca nu poate uita cat traieste formidabilul racord pe care Nicolaescu il face intre sulitele de pe campul de lupta, cand se incruciseaza, o imagine ca intr-un tablou al lui Delacroix, si o catedrala gotica, din Praga, unde se afla Mihai, in drumul lui de recucerire a puterii.
Dar cred ca cel mai mult americanii iubesc la Mihai Viteazul latura lui shakespeariana, faptul ca descopera in istoria Romaniei maretia unui popor, intr-un context total neprielnic, dar mai ales pentru faptul ca apare un personaj, Mihai, un voievod, cum nu mai exista in istorie, un mare erou, de valoarea lui Siegfried, a Cidului sau a altor personaje mitice, desi un personaj foarte concret, care a stiut sa-si poarte in final crucea! E formidabila singuratatea eroului, a voievodului care si-a pierdut puterea, in contapunct cu politichia apuseana, cu felul josnic cum puternicii zilei, inclusiv tradatori romani, pun la cale sa-i fie luata viata. Pe omul cazut, nu-l lovi, spune o vorba populara. Dar ei il lovesc. E o razbunare cinica, indirect o frica de cel care a fost si care nu trebuie sa mai fie. Spectrul mamei lui Mihai, cu chip tanar, e o pura viziune mioritica, greu de imaginat pentru personaje ca Sigismund, Basta sau Maximilian, care au lucrat la moarta lui.

Sa nu uitam ca initial acest film era planuit sa se realizeze in coproductie cu celebrul studio american Columbia Pictures, avand in distributie actori ca Charton Heston, Laurence Harvey, Elizabeth Taylor, Richard Burton sau Kirk Douglas, dar acest proiect a fost stopat de Ceausescu, pe criteriul ca avem si noi actorii nostri. Si, intr-adevar, actorii romani se dovedesc de prima clasa. E suficient sa ne gandim la Ioana Bulca in Doamna Stanca, rol in care a impus o icoana a artei interpretative. Cat despre Amza Pellea… Nicolaescu mi-a spus ca nemtii i-au cerut sa realizeze un Mihai Viteazul german, asa cum ii ceruse odinioara Goebbels lui Eisenstein, sa realizeze un Crucisatorul Potiomkin german. Si Nicolaescu le-a spus: „Da, as face, dar nu aveti un Amza Pellea german”.

Un astfel de erou e posibil azi? Merkel et co au facut din conducatorii Romaniei niste mielusei. Umilirea in care traiesc Basescu et co este tot ce poate fi mai opus demnitatii si curajului unui erou ca Mihai. Fiindca nimeni azi nu poate sa spuna asemenea lui: „Asta e pohta ce-am pohtit”. Si ce-a pohit? Unirea tarii. Unitatea romanilor de pretutindeni.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York