Vladimir Putin a semnat vineri legea privind preluarea de către Rusia a Crimeei de la Ucraina, în pofida unor sancţiuni adoptate de către UE şi Statele Unite, şi a ordonat focuri de articificii la Moscova şi în peninsulă, vineri noaptea, pentru sărbătorirea evenimentului. Istoria se schimbă rapid. Fukuyama nu a avut dreptate: Istoria nu s-a încheiat. Pax Americana s-a sfârşit. De 24 de ani asistăm la o lume unipolară. Odată cu anexarea Crimeei de către Rusia s-a revenit la bipolaritatea puterii din perioada războiului rece. Atunci comunismul era vîrful de lance al Moscovei, astăzi este naţionalismul şi ortodoxia, pigmentate cu uriaşele resurse economice de petrol, gaze, minerale şi lemn. Uniunea Europeană, care este o construcţie eminamente birocratică şi falimentară, este dezarmată în faţa ofensivei Rusiei. Miliardarii ruşi şi firmele moscovite îşi împart prada economică în Crimeea. Deja Gazprom a pus mâna pe resursele de gaze din Marea Neagră, care aparţineau Ucrainei via Crimeea.

Paradoxal mulţi europeni văd în Rusia o revenire la politica mesianică a eliberării de un cosmopolitism globalist şi anticreştin. Naţioanliştii francezi au ieşit în stradă la Paris şi au incendiat steagurile UE şi ale SUA scandând: Rusia! Rusia! Precedentul anexării Crimeei este letal pentru UE. Separatismul în Europa a reînviat cu ochii drept aţintiţi spre Moscova: Scoţia accelerează ruperea de Marea Britanie, Catalonia vrea să nu mai fie Spania, Tirolul doreşte anexarea la Austria şi refuză Italia, flamanzii vor desfiinţarea Belgiei, iar Ungaria speră că poate declanşa prin violenţă şi sânge autonomia Ţinutului Secuiesc.

Pe de altă parte, politica conservatoare a Moscovei, încarnată de un lider charismatic şi puternic, Vladimir Putin, atrage atenţia naţionaliştilor de pe bătrânul continent. Naţionaliştii europeni văd deja în Rusia un frate mai mare care să-i sprijine în lupta împotriva birocraţiei corupte de la Bruxelles şi a hegemoniei globaliste ale SUA, care susţine politica minorităţilor şi discriminarea majorităţii. Ţările ortodoxe văd în Rusia pravoslavnică o comunitate de trăire şi de har creştin iniţiatic şi originar, un model de societate tradiţională milenaristă, o revenire la mitul celei de-a treia Rome. Sârbii din Bosnia doresc să organizeze un referendum după modelul ruşilor din Crimeea şi să ceară unirea Republicii Sîrpska cu Belgradul. Iniţial după anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă, am crezut că Vladimir Putin se va opri din politica expansionistă. Ultimele declaraţii şi gesturile politice publice populiste mă fac să cred că Moscova nu se va mulţumi doar cu peninsula vacanţei ţarilor la Ialta, ci vor urma Doneţk, Transnistria, Odessa, apoi Ţările Baltice, Republica Moldova şi Georgia. Rusia a revenit cu o altă ideologie în lume să joace rolul mesianic şi imperial din vremea ţarilor. Ortodocşii din Balcani şi mai ales din Grecia sunt deschişi noii politici ruseşti. La Muntele Athos de câţiva ani Rusia e privită ca o mamă protectoare şi binefăcătoare, iar Putin e perceput aproape ca un sfânt. În 1945, Rusia s-a oprit la Berlin pentru că erau doar comunişti, azi după modelul pravoslavnic ţarist, Putin pare să vrea să se oprească ca ţarul Alexandru I pe Bulevardul Champs Elysee să ia un mic dejun frugal, împreună cu cazacii, scandând bistro, bistro. Naţionaliştii francezi i-au deschis calea arzând într-o veselie apocaliptică steagurile albastre ale UE. Este evident că asistăm la chinurile naşterii unei noi Europe.

Ionuţ Ţene