Situaţia românilor stabiliţi în Spania s-a văzut uşurată, cel puţin din punct de vedere administrativ, după ridicarea definitivă a restricţiilor de pe piaţa forţei de muncă, la 1 ianuarie 2014, susține Cristina Florea, consilier al biroului pentru chestiuni legate de piaţa muncii şi sociale în cadrul Ambasadei României de la Madrid, într-un interviu acordat Agerpres.

Potrivit celor mai recente date furnizate de Institutul spaniol de statistică, la 1 ianuarie 2014 în Spania erau stabiliţi 795.513 de români, date diferite de cele ale Observatorului Permanent al Imigraţiei, care consemnează prezenţa a 925.140 de români în iunie 2013.

Pentru români, al căror număr total a scăzut cu 8,6% în decursul ultimului an – la 1 ianuarie 2013, 870.258 de persoane formau cea mai extinsă comunitate de străini -, nu mai există formalităţi speciale pentru a obţine autorizaţia de lucru. Accesul liber pe piaţa forţei de muncă din Spania, ţară care încă se reface şi a cărei economie dă semne că ar urma să iasă din recesiune, indică tendinţe legate de creşterea numărului contribuabililor la serviciile de asigurări sociale, dar şi al şomerilor români. În acelaşi timp, tocmai datorită liberei circulaţii în cadrul UE, mobilitatea cetăţenilor români este foarte greu de urmărit, un argument în acest sens fiind şi diferenţele semnificative în privinţa evoluţiei numărului lor.

În ce fel s-a schimbat situaţia românilor din Spania după ridicarea definitivă a restricţiilor de pe piaţa forţei de muncă?

Cristina Florea: După data de 1 ianuarie 2014, se poate spune că s-a schimbat în primul rând situaţia românilor din Spania care nu aveau drept de liber acces pe piaţa muncii sau a celor care veneau aici pentru prima dată, în sensul că, dacă anterior acestei date era necesară eliberarea unei autorizaţii pentru contractarea unui lucrător român care nu avea drept de liberă angajare, după această dată, angajarea se poate face şi doar în baza documentului naţional de identitate valabil, al cetăţeanului român. Necesitatea obţinerii unei autorizaţii, a cărei eliberare dura între o lună şi trei luni, a făcut ca mulţi angajatori să prefere alţi lucrători în locul românilor, iar aceştia să-şi piardă potenţiale locuri de muncă, deoarece angajatorii aveau nevoie de angajaţi disponibili imediat. Reducerea formalităţilor necesare angajării cetăţenilor români a determinat şi posibilitatea obţinerii rezidenţei legale de către aceştia, deoarece o persoană care are contract de muncă poate solicita şi certificatul de rezidenţă.

Din experienţa de lucru de care dispuneţi, există semnale apreciabile ale unor diferenţe în ceea ce priveşte fluxul migratoriu – înspre şi dinspre România?

Cristina Florea: Datorită aplicării principiului liberei circulaţii în cadrul UE, cetăţenii români nu trebuie să declare că au părăsit teritoriul statului spaniol, nici la comisariatul de poliţie care le-a eliberat certificatul de rezidenţă, nici la primăria unde şi-au declarat domiciliul. De aceea, datele statistice, atât ale Observatorului Permanent al Imigraţiei (OPI), care se bazează pe numărul de cetăţeni cu certificate de rezidenţă acordate, cât şi ale Institutului Naţional de Statistică, realizate în baza înregistrării domiciliului la primării (‘empadronamiento’ în spaniolă, n.r.), sunt relative. Întotdeauna există o diferenţă între numărul furnizat de fiecare dintre cele două statistici. De asemenea, nu se poate şti exact dacă românii care părăsesc Spania se îndreaptă spre România sau spre alte state în care să-şi caute un loc de muncă. Din telefoanele primite de la cetăţeni pentru a solicita informaţii, se poate trage concluzia că, de obicei, cei care au atins vârsta pensionării în Spania aleg ca destinaţie România, unde li se poate plăti şi partea de pensie datorată de statul spaniol, iar cei încă activi pe piaţa muncii, şi care doresc să părăsească Spania, se îndreaptă spre alte state. Conform ultimelor statistici făcute publice de cele două instituţii, românii reprezintă în continuare comunitatea cea mai numeroasă de străini aflaţi în Spania, deşi a scăzut numărul anual al celor nou-veniţi, comparativ cu anii anteriori. Ultimele date ale Observatorului Permanent al Imigraţiei, cu referinţă la iunie 2013, indică 925.140 de cetăţeni români, posesori de permise de rezidenţă (certificate de rezident comunitar). Potrivit datelor furnizate de Institutul spaniol de Statistică (INE), mai actuale, cu referinţă la 1 ianuarie 2014, cel mai extins colectiv străin este cel român, cu 795.513 de persoane care aveau înregistrat domiciliul la primării, faţă de 746.604 înregistraţi în iulie 2013.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă aceşti români din Spania şi care ajung în atenţia autorităţilor române abilitate în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă?

Cristina Florea: O problemă ar fi conflictele de muncă, mai ales în domeniul agriculturii, fie datorită faptului că nu se studiază cu atenţie prevederile contractului de muncă în momentul semnării, fie pentru că aşteptările lucrătorilor sunt altele decât realitatea de la faţa locului, fie datorită abuzurilor pe care angajatorii le încearcă în ce priveşte mai ales orarul de lucru sau chiar reţinerea documentelor cetăţenilor. Cele mai multe conflicte au fost înregistrate în cazul în care lucrătorii au apelat pentru obţinere de locuri de muncă la agenţii private de plasare de forţă de muncă, pe care nu le-au verificat în baza de date a Inspectoratelor de Muncă Teritoriale (ITM), unde aveau obligaţia să fie înregistrate. Fiecare ITM prezintă pe site-ul său lista societăţilor comerciale înregistrate având ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă în străinătate. Ulterior, dacă lucrătorul are vreo problema cu angajatorul spaniol, firma care a intermediat angajarea este cea obligată să îl reprezinte şi să îi apere interesele.

Cel mai dificil caz este al lucrătorilor care lucrează ilegal şi care, practic, nu pot reclama eventualele abuzuri, deoarece se consideră că s-au complăcut în a frauda sistemul de securitate socială, acceptând să lucreze fără un contract de muncă.

Altă problemă ar fi faptul că, deşi acum angajarea se poate face doar cu documentul naţional de identitate, sistemul informatic are ca format pentru opţiunile de documente modelul celor spaniole, care nu corespunde actelor româneşti, drept pentru care trebuie fie adăugate ‘0’- uri în căsuţele suplimentare ale rubricii sau să fie eliminate literele şi păstrate doar cifrele documentului romanesc. Aceeaşi problemă apare şi pentru înregistrarea unui contract la companiile de telefonie sau furnizoare de electricitate, însă se poate rezolva, mai ales dacă funcţionarul de la ghişeu este bine pregătit şi binevoitor.

De fiecare dată când unui cetăţean român i s-a refuzat angajarea din cauza documentului românesc şi i s-a cerut obligatoriu certificatul de rezidenţă, al cărui număr corespunde opţiunii informatice, i-am recomandat să folosească foaia de reclamaţii, ceea ce a făcut ca, de cele mai multe ori, funcţionarul să găsească soluţia alternativă.

Ar mai fi o problemă, semnalată în cazul înregistrării contractului de muncă în baza cărţii de identitate, care nu permite deschiderea unui cont bancar, pentru că în acest document nu apare semnătura posesorului. În acest caz, angajatorul poate stabili să plătească lunar, în mână (cash), vreme de câteva luni suma cuvenită lucrătorului, urmând ca după obţinerea certificatului de rezidenţă cetăţeanul să-şi deschidă şi contul bancar pentru virarea salariului.

Cum decurge relaţia biroului ataşatului pe probleme de muncă şi sociale cu autorităţile spaniole? Cum se desfăşoară asistenţa acordată românilor din partea autorităţilor române?

Cristina Florea: Există o bună colaborare cu autorităţile spaniole competente, atât la nivelul Ministerului spaniol al Muncii, cât şi la nivelul Inspecţiei Muncii, Institutului spaniol pentru asigurările sociale (INSS) şi Serviciul spaniol pentru ocuparea forţei de muncă (SEPE). Ataşatul pe probleme de muncă nu poate reprezenta direct nici în faţa autorităţilor spaniole şi nici în instanţă cetăţenii români, dar acordă consultanţă şi consiliere, în funcţie de fiecare caz prezentat, fie telefonic, fie în scris, fie în cadrul audienţelor, privind demersurile pe care cetăţeanul le poate întreprinde şi instituţiile cărora li se poate adresa.

De asemenea, în cazul întârzierii soluţionării de către autorităţile competente din România sau din Spania a solicitărilor sau sesizărilor cetăţenilor, (ataşatul, n.r.) poate interveni pentru a cere informaţii privind stadiul rezolvării cazului.

Au fost chiar şi situaţii în care am trimis documente privind legislaţia europeană în domeniu, mai ales privind accesul pe piaţa muncii, nu doar cetăţenilor, ci şi avocaţilor la care aceştia apelau sau experţilor în resurse umane ai angajatorilor, datorită faptului că nu erau specializaţi în legislaţie comunitară sau acces pe piaţa muncii şi nici nu ştiau unde să caute informaţia.

Aveţi date actuale legate de numărul contribuabililor români din Spania? Al şomerilor? Care este situaţia lucrătorilor pe cont propriu şi a angajatelor în gospodării?

Cristina Florea: În rândul comunităţii de români se înregistrează următoarele tendinţe pentru luna martie, ultima lună pentru care există statistici detaliate: a crescut, în a doua lună consecutiv, numărul şomerilor, comparativ cu luna anterioară, a scăzut în acelaşi timp, pentru prima dată în acest an, faţă de luna anterioară, numărul de beneficiari de prestaţii şi ajutoare sociale pentru şomaj şi a crescut numărul de afiliaţi la sistemul de securitate socială, pentru a doua lună consecutiv, în acest an.

Astfel, în privinţa românilor înregistraţi ca fiind în căutarea unui loc de muncă, ultimele statistici detaliate furnizate în luna martie de către Serviciul Public de Ocupare (SEPE) indică pentru luna martie 2014 un număr al lucrătorilor români aflaţi în şomaj în creştere faţă de luna trecută, respectiv un total de 111.445 de cetăţeni români aflaţi în căutarea unui loc de muncă – faţă de 105.552 înregistraţi în luna februarie 2014 şi 98.613 înregistraţi în luna ianuarie. Din totalul acestora, 58.092 de persoane sunt bărbaţi şi 53.353 sunt femei. Pe locul întâi, din punct de vedere al numărului de cetăţeni români înregistraţi ca fiind în căutare de loc de muncă, se află Comunitatea Madrid – 22.908 de persoane, urmată de Comunitatea Valenciana – 20.772 de cetăţeni români înregistraţi, Comunitatea Andaluzia – 13.688 de persoane, Castilla-La Mancha – 13.248 de şomeri români şi Catalonia, cu un număr de 12.253 de români înregistraţi la Serviciul Public de Ocupare spaniol.

În privinţa beneficiarilor români de prestaţii şi ajutoare sociale, numărul celor înregistraţi la sfârşitul lunii martie a fost în scădere faţă de luna anterioară, înregistrându-se 53.379 de beneficiari, faţă de 55.604 înregistraţi în februarie şi 53.587 înregistraţi în luna ianuarie, luni în care numărul beneficiarilor a fost în creştere.

Conform ultimelor date publicate de Institutul Naţional de Securitate Socială, din totalul de 891.973 de cotizanţi străini, dintre care 379.015 cotizanţi străini europeni, au fost înregistraţi 260.504 de cetăţeni români cotizanţi la sistemul de securitate socială spaniol, faţă de 253.382 înregistraţi în februarie şi 240.406 înregistraţi în ianuarie, numărul afiliaţilor români la sistemul de securitate socială spaniol crescând a doua lună consecutiv în acest an şi rămânând în continuare cel mai mare din totalul cotizanţilor străini, reprezentând totodată mai mult de jumătate din numărul de cotizanţi europeni.

Din totalul românilor care cotizează la sistemul de securitate socială spaniol, 144.049 de lucrători erau afiliaţi la regimul general, 55.618 afiliaţi la regimul agrar, 35.667 afiliaţi la regimul angajaţilor în gospodării, 25.042 lucrători pe cont propriu (‘autonomi’), 120 afiliaţi la regimul special al navigatorilor şi 8 afiliaţi la sistemul minier.

Sursa: Agerpres