In 1989 Danemarca a legiferat parteneriatele unisex. A fost primul stat din lume care a facut pasul acesta indraznet si nechibsuit. E util deci, ca dupa 25 de ani, sa privim inapoi sa vedem unde am ajuns ca societate privind institutia casatoriei si a familiei.

Municipalitatea orasului Copenhaga a anuntat recent ca va “celebra” aceasta aniversare casatorind, cu prilejul Festivalului Eurovision Song din mai, intre 20 si 30 de cupluri, inclusiv cupluri homosexuale din Rusia si alte tari unde casatoriile unisex sunt interzise. [Detalii aici] Copenhaga e mandra de acest eveniment si de amprenta lasata de Danemarca in istoria omenirii. Intrebarea insa este, a invata ceva societatea in ultimii 25 de ani din legalizarea parteneriatelor civile, a casatoriilor homosexuale, ori a concubinajului? In ce directie se indreapta societatea occidentala din perspectiva casatoriei si a familiei ca institutie?
Din multele materiale care le primim la redactie, am dat peste unul pe care-l gasim foarte util si la subiect. Vi-l recomandam si dvs. E comentariul lui Stella Morabito, “Bait and Switch: How Same Sex Marriage End Family Autonomy”. Il puteti citi aici.

Morabito spune ca obiectivul miscarii homosexuale nu este “egalitatea” ori sansa de a se “casatori”, ci eliminarea institutiei casatoriei in sine. “Abolishing all civil marriage is the primary goal of the elites who have been pushing same sex marrigae”, zice ea. (“Abolirea casatoriilor civile este obiectivul primar al elitelor care au promovat casatoriile unisex”.) “Egalitatea” intre diferitele forme de “casatorie” nu este un obiectiv in sine. Miscarea homosexuala, miscarea feminista, miscarea de control a populatiei, miscarea ecologista, si alte miscari similare, si-au data mana pentru a elimina cea mai veche institutie a lumii.
Dezinstitutionalizarea casatoriei, insa, nu este nici ea obiectivul ultim. Comentariul lui Morabito discuta cinci (5) tendinte curente care puncteaza spre o si mai mare radicalizare a miscarii anticasatorie.
Prima tendinta e inlocuirea casatoriei cu relatii contractuale intre adulti.

A doua tendinta eadoptarea unui vocabular nou. Cuvintele “sot” si “sotie”, folosite de mii de ani, se cer a fi inlocuite cu termeni noi, si anume “afiliati sexuali”. Adica persoanele care isi instituie relatii contractuale de convietuire nu vor ma fi numite “sot”, “sotie” ori “parteneri”, ci “afiliati sexuali”, deoarece asta e functia principala pe care ei o indeplinesc. Cel putin asa sustin promotorii noii ideologii sexuale mondiale.
A treia tendinta are de a face cu copiii si cresterea lor. Notiunea de parinti biologici e pe cale de disparitie, si se cere a fi inlocuita cu notiunea de parinti sociali. Parintii sociali nu sunt persoanele care au adus copiii pe lume, ci persoanele care ingrijesc copiii.
A patra tendinta e concubinajul. De 25 de ani incoace rata casatoriilor este in scadere vertiginoasa in tarile occidentale, iar rata concubinajului si a persoanelor necasatorite e in crestere la fel de vertiginoasa. De exemplu, in 2012 Statele Unite avea 103 milioane necasatorite peste varsta de 18 ani.
A cincea tendinta e ambivalenta fata de familie si casatorie, adica notiunea ca nici familia nici casatoria nu sunt relevantte ori poseda o utilitate sociala deosebita. Toate formele de convietuire sunt egale.

Dupa 25 de ani de experinte sociale cu formele de convietuire paralele casatoriei consecintele sunt deci clare. Asta ar trebui sa atraga atentia clasei politice din Romania sa protejeze institutia cea ma draga romanilor si tuturor cetatenilor ei – familia si casatoria naturala intre un barbat si o femeie. De

Surs: Alianta Familiilor din Romania