Cel mai mare muzeu de arta moderna din lume, MoMA, ne face o mare surpriza cu expozitia Ileana Sonnabend: Ambasador for the New. Ileana Sonnabend s-a nascut in Romania, la Bucuresti, in 1914, avand tata evreu, Mihail Shapira, mare om de afaceri, consilier al regelui Carol al II-lea, si mama vieneza. Povestea ei e fascinanta, ca a tuturor personalitatilor care au facut ca Bucurestii interbelici sa se numeasca Micul Paris. O politica sanatoasa la Bucuresti, implicit la TVR, m-ar fi determinat sa propun un serial ca o Coloana fara sfarsit despre aceasta epoca mareata a Romaniei, sa vada si romanii de azi, si lumea intreaga icoana adevarata a tarii. Familia Sonnabend este un exemplu de felul cum s-a creat o retea culturala internationala, cum s-au nascut marile punti intre Bucuresti, Paris si New York, asa cum am aratat si in cazul lui Romany Marie, faimoasa moldoveanca, avand tot sange evreiesc, care a creat la New York, la inceputul secolului 20, cea mai senzationala miscare de idei, la care au luat parte toate spiritele de elita ale Americii si ale lumii, inclusiv Brancusi. Aceste doua familii constituie un suport extraordnar pentru a sustine o continuitate iconica, avand radacini romanesti.

In povestea Ilenei trebuie din capul locului sa-l includem pe pictorul american de origine rusa John D. Graham (al doilea tata al Ilenei), care a fost mentorul unor artisti ca Jackson Pollock, Willem de Kooning si Arshile Gorky, repere ale artei americane si mondiale. Graham a devenit si mentorul Ilenei, pe care a introdus-o in anii ’50 in America, unde, printre primii artisti promovati, s-au aflat Jean Dubuffet si Mark Rothko, artisti care au recunoscut nu o data atutoritatea de pionier a lui Brancusi. Dupa deschiderea galeriei carei ii poarta numele, intai la Paris, apoi la New York, Ileana a promovat numai artisti de rezonanta, ca Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Vito Acconci si pana la George Baselitz. Prin Ileana, deci, se poate configura o epoca, un destin, o intreaga istorie, implicand toate marile valori ale artei americane.

Marea intrebare ramane de ce Ileana l-a exclus din preocuparile sale pe cel mai teribil artist al secolului 20, pe cel care nu a lasat in epoca, in lumea artei americane, pe nimeni indiferent. Si nu cred ca este intamplator ca americanii de la MoMA, curatori experimentati, printre care se afla si o romanca, au facut din Ileana o ambasadoare a Noului, uitandu-l compet pe Brancusi, despre care s-a spus acelasi lucru, inca de acum o suta de ani! Macar romanca noastra, pe nume Roxana Marcoci, ar fi trebuit sa atraga atentia, sa existe pe undeva aceasta legatura sau lipsa de legatura (fapt semnificativ!) intre Ileana si Costache.

Am vazut expozitia de la MoMA, e o impresionanta donatie a familiei Sonnabed, unde defileaza lucrari a peste 40 de artisti, dar „ambasadoarea Noului” a trecut pe langa Brancusi, nu a avut in colectia ei nici o lucrare a maestrului gorjean. Lucru firesc, am zice, daca vedem colectia ei de la MoMA, axata numai pe pop art si alte modernisme, totul in sfera experimentului, la limita kitsch-ului, daca e sa ne gandim la lucrari semnate de Claes Oldenburg, cu celebrele lui „tartine” butaforice, sau la Robert Rauschenberg, cu a sa lucrare de reper Canyon (1959), mandria colectionarei, lucrare expusa la deschiderea galeriei, aflata si aici, la MoMa, in prim-plan. E un colaj, un vultur impaiat prins de panoul de lemn al lucrarii, pe care artistul a aruncat vopsele, dar si o bucata de tabla. Rauschenberg e renumit ca pictor de colaj, ce experimenteaza noi materiale, ca tabla, dar cu mult inaintea lui a pictat pe tabla, imagini mistice, valoroasa artista romanca Magdalena Radulescu, admirata si de Brancusi, cand i-a vizitat atelierul la Paris impreuna cu Modogliani si cu Massimo Campigli, sotul ei nazist. Este foarte mult, enorm, de lucrat in aceasta directie, de recunoastere a primatului romanesc in istoria artei, fiindca este foarte greu sa te lupti singur, doar cu opera, cu un intreg sistem de relatii.

The Sonnabend Gallery s-a deschis la Paris in 1962, iar la New York, in Soho, pe West Boradway, in 1971, ca in 1990 sa se mute in Chelsea, continuandu-si activitatea si dupa ce Ileana a murit in 2007, lasand in urma o avere impresionanta.

Ileana este considerata ambasadoare a „conceptual and minimalism art”. Dar si a curentului „abstract expressionist”. Atunci Brancusi ce fel de ambasador e? O colectie despre minimalism fara Brancusi e un fapt dubios! Tradeaza o anumita superficialitate. Nu avem nici o explicatie. Brancusi a creat un curent in arta americana, legat tocmai de minimalism si recunoasterea acestui lucru a fost unanima din partea marilor artisti ai Americii, de la un Carl Andre la Dan Flavin. Si e suficient sa urcam treptele la etajul 5 al Muzeului, unde se afla sala dedicata lui Brancusi. Diferenta dintre colectia Ilenei si Brancusi e ca intre butaforie si marmura, ca intre papusile ei de teracota, niste kitsch-uri care n-au avut nici un viitor, si piatra de rau in care a cioplit gorjanul nostru.
Sigur, Ileana e sensibila la moda timpului, la aparitia noilor forme, cum ar fi instalatia sau proiectiile, fiind proiectat si filmul lui Acconci de la editia inaugurala. Dar dintr-un exces de zel, ca un fel de plecaciune pentru donatia sa, MoMA ii face Ilenei o reclama nepotrivita, dezinformand opinia publica, pe cei care vin la expozitie sa invete istoria artei. Desigur, americanii ii recunosc merite indiscutabile, cum ar fi faptul ca Ileana, prin munca ei, a contribuit la introducerea artei pop americane si a minimalismului in Europa, precum si a curentului italian Arte Povera (ea a avut o galerie si la Venetia) in Statele Unite. De asemenea, aici, la New York, a promovat artisti ca Jasper Johns, Robert Morris, Bernd si Hillda Becher, cuplul nonconformist Gilbert & George, Willem de Kooning, Bruce Nauman, Sol LeWitt, Joseph Beuys, iar mai nou, printre altii, pe Jeff Koons, Rona Pondick, Candida Höfer, Elger Esser sau Clifford Ross.

In sine, operele acestor artisti, cu rare exceptii, nu au nici o valoare, dar impreuna constituie un fenomen, care a dus la dezvoltarea cautarilor initiale, asa cum putem observa la alt etaj al muzeului, unde exista sectiunea Painting & Sculpture II, iar artistii promovati de Ileana se afla si aici cu alte lucrari ulterioare. Ba Jasper Johns se bucura de o expozitie de sine statatoare, Regrets. Initial, ei au fost descoperiti si promovati de Ileana Sonnabend.

Expozitia de la MoMA cuprinde lucrări de muzeu, semnate de artisti renumiti, printre care Rauschenberg, Jasper Johns, Andy Warhol, Robert Morris, Mario Merz, Vito Acconci, Mel Bochner, John Baldessari sau Jeff Koons. Expozitia se constituie intr-un fel de arhiva, cu mostre dintr-o faza total depasita a artei moderne, o imagine neiertatoare a timpului, dezvaluind o capacitate speciala de aplicare la efemeride, salutand in acelasi timp gustul acestei colectionare și angajamentul ei de promovare a artei inovatoare pentru public. Ileana Sonnabend a fost un reper in miscarea noului, a fost iubita de artisti, dovada multe tablouri in care ea apare, cum este si portretul pe care i l-a facut Andy Warhol in 1973. Si este plasat la intrarea in expozitie.

Pacat, repet, ca ea nu s-a intalnit cu adevaratul reprezentat al Noului in arta lumii, pacat ca in acest fel nu si-a amintit unde s-a nascut si nu a facut nimic pentru Romania. Este cazul multor artisti evrei care au pornit de jos, din Romania, dar nu au mai vrut sa auda de obarsii, desi sunt si fapte notabile care ne contrazic. Sa luam partea buna a acestui fenomen semnificativ, cu radacini in avangarda romaneasca interbelica.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York