Nu ştiu de ce, dar declaraţiile belicoase ale preşedintelui nostru Traian Băsescu la adresa Rusiei îmi par asemenea celor din bancurile cu iepuraşul care îşi curăţă puşca şi se laudă că vrea să împuşte lupul sau cu puricele călare pe spatele elefantului că doreşte să se bată cu regele pădurii – leul. Vizita preşedintelui Traian Băsescu pe distrugătorul american Donald Cook, ancorat în portul Constanţa, şi declaraţiile de pe bordul acestuia împotriva Rusiei, care a „creat un cerc de foc în jurul Mării Negre” par opiniei publice româneşti la fel de curajoase ca cele ale puricelui călare pe coama elefantului la adresa leului sau în cazul de faţă a Ursului. Ce diferenţă mare există între curajul lui Nicoale Ceauşescu, singur şi izolat în Europa comunistă, care se declara împotriva Rusiei de la balconul CC în 68, în mijlocul poporului, când România era membră CAER şi a Tratatului de la Varşovia şi ţara era înconjurată de duşmani, şi cele de azi ale lui Traian Băsescu protejat de alianţa NATO sau scutul UE şi cocoţat pe o navă de război americană, nu românească. Consider că ar fi mai credibil Traian Băsescu dacă ar adopta un discurs echilibrat şi pragmatic la adresa Rusiei, nu o răţoire de aliat minuscul şi neimportant al SUA, care e contraproductiv şi uşor dezichilibrat. La urma urmei Traina Băsescu nu trebuie să vrea să se asemene cu un dictator marionetă latino-american din anii 60 adus la putere de CIA, ci ca un preşedinte ales de români, care apără interesele poporului şi ale României.

Rusia ne-a propus, prin vocea vicepreşedintelui Dumei de stat,  să ne unim cu Republica Moldova şi să luăm Bucovina de nord de la Ucraina, care este un stat artificial, nu să luptăm pentru unitatea unei ţări în care peste 50% din teritoriu e furat de la alte state în perioada sovietică şi pe acesta locuiesc minoritari de la slovaci, polonezi, ruşi, maghiari şi români. Deocamdată, NATO ne oferă o iluzorie securitate şi siguranţă cum Anglia şi Franţa încercatei Polonia în 1939, iar Moscova ne îndeamnă să ne luăm ce este al nostru dincolo de Prut. Până la urmă în aceste vremuri tulburi precauţia şi interesul pragmatic este cheia refacerii unităţii naţionale, nu declaraţiile belicoase şi facile de pe un vapor militar, care oferă duşmanilor noştri un sentiment de slăbiciune şi lipsă de personalitate sau maturitate politică. La experienţa politică a lui Traian Băsescu mă aştept la mai multă iniţiativă diplomatică şi militară externă în favoarea refacerii României Mari.

Ionuţ Ţene