O asemenea avertizare ar trebui să ne dea fiori, publicația germană „Der Freitag” notând, sec, nici măcar sub semnul ipotezei, că „următorul conflict urmează să fie în România”. Sub forma unui conflict generat de acțiunile separatiste și justificat de feluritele „referendumuri” secuiești (care ar putea fi și pretextul, asta nu o mai spune publicația germană!, pentru o acțiune armată ulterioară vizând, conform rezoluției APCE, „protejarea intereselor minorităților”).

Or, venind dinspre o publicație de prestigiu, am putea avea impresia că acesta este, nu scenariul de lucru al unor revizioniști înfierbântați, ci însuși finalul inevitabil al anilor de tăvălug unguresc. Al anilor în care maghiarii și-au dat mâna cu nenumăratele noastre cozi de topor și au dus proiectul pașilor mici la final. Un final în care, „încleştarea steagurilor în România” (cum notează „Der Freitag”) va genera următorul conflict separatist.

Și pare concluzia unei analize geostrategice pentru că publicistul de la „Der Freitag” așează întreg subiectul într-o dibace țesătură a conflictelor regionale care, de acest lucru nu se mai îndoiește nimeni, sunt pe cale să explodeze sub efectul de domino. O „putinizare” a Europei care să determine, în cascadă, dezagregarea fiecărui stat unitar.

E drept, privind interesul Rusiei de a transforma Marea Neagră în „lac rusesc” putem sta relativ liniștiți fiind improbabil ca țarul-führer să descalece la gurile Dunării (pe care vrea să le controleze) dinspre Transnistria. Geostrategic, închiderea cercului de foc al conflictelor din jurul Mării Negre (pentru a crea acel „lac rusesc” – de care vorbea Traian Băsescu acum câțiva ani, după o reuniune a liderilor Europei), putând fi mult mai ușor de realizat după obținerea controlului asupra intrării în Marea Neagră (și nu este puțin probabil să vedem Turcia aliat al unei viitoare coaliții controlate de Rusia!). Pentru că, nu-i așa?!, de ce să irosești logistica și să-ți împrăștii trupele pentru a „înlănțui” Marea Neagră când tranformarea ei în „lac rusesc” este mult mai ușor de făcut controlând „poarta de acces” (iar dictatura care se crează în Turcia nu poate fi desprinsă din acest context)…

În acest scenariu al „afirmării” enclavelor, și al rapturilor teritoriale motivate prin dreptul la referendum al minorităților, este așezat și conceptul revistei germane despre următorul conflict, cel din România. Evident, colimatorul este centrat asupra ținutului secuiesc.

Iar totul are o logică în care uneala ungurească doar își anunță „trofeul”. Căci, vorbim despre un trofeu pe care Jobbik, ca mașinărie pusă în slujba Moscovei, și susținută financiar de către aceasta pentru a crea conflictele și a genera focarele de instabilitate de care are nevoie țarul-führer, și l-a pus deoparte. Totul capătă sens privind și recenta rezoluție a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (inițiată, evident, de un ungur, Ferenc Kalmár), rezoluție care, în plin proces de destabilizare a unității Uniunii Europene, recomandă „drepturi colective pentru minorități, printre care și autonomia teritorială”!

Și atunci, a luat-o razna UE sau, de fapt, trădarea liderilor controlați de lobby-ul maghiar a fost dată pe față? Căci, adoptarea unei asemenea rezoluții chiar în momentul în care mult vehiculatele „drepturi ale minorităților” au devenit pretext pentru invadarea unei țări, și încălcarea suveranității unui stat prin intervenția altui stat, mai mult sau mai puțin vecin, dar „preocupat” de soarta minorităților, reprezintă posibilul act de sfârtecare, nu doar a unității statelor membre UE, ci a însăși unității Uniunii Europene! Pentru că rezoluția încurajează separatismul și enclavizarea etnică a fiecărei țări membre UE. Și nu întâmplător fatidica rezoluție a fost avansată prin mâna ungurească (mai exact, ruso-ungurească!).

Iar faptul că publicația germană dă ca sigură producerea următorului conflict (și rapt de tip Crimeea), imediat după Transnistria, în România, prin enclavizarea ținutului secuiesc, apare ca o concluzie logică și inevitabilă. De fapt, așa trebuie să apară! Dar este suficient să citim atenți articolul pentru a înțelege că acesta face parte, nu dintr-o „analiză geostrategică”, ci din mașinăria de intoxicare ruso-maghiară. Astfel, în finalul „analizei”, „Der Freitag” notează că „secuii nu sunt luaţi în nici un fel în considerare”, defectând adevărata sursă a articolului. Dar și scopul. Pentru că dezagreagarea stabilității în ținutul secuiesc (pe care „Der Freitag” îl numește „ENCLAVĂ în pragul autonomiei”) se poate face etapizat și prin astfel de provocări. În fapt, articolul din „Der Freitag”, departe de a fi analiza sau măcar opinia unui gazetar-scriitor, are în spate o industrie. Și este doar unul dintre articolele pregătitoare ale „inevitabilului”.

De aceea, ministerul nostru de externe ar trebui să ceară de urgență explicații publicației germane. Evident, nu o va face (sau va simula un soi de „îngrijorare”) și cum altfel când, parte a acestui scenariu, găsim și recentul acord dintre Ponta și Kelemen pentru arborarea drepelului secuiesc. Acord care va pune mizerabila lavetă secuiască peste instituțiile din Ardeal (cârpă care nu este apărută din senin, dar nici din istorie, nu așa cum arată acum!, ci are o simbolistică pe care, măcar în ceasul a 12 lea, ar trebui să o înțelegem. Iar trădătorul Ponta este parte a acestui plan mai mult decât prin simpla iscălire a unor acorduri cu UDMR și acceptarea PCM-ului, fie și indirect, la guvernare.

El s-a pus trup și… uniformă (că suflet nu are; cel puțin nu unul românesc!) în slujba mașinăriei de dezagregare a unității statului și contribuie la crearea unei stări de nesiguranță prin adoptarea stilului milităresc-cazon, de la mutarea locului de guvernare a țării în sediul MApN, la ambalarea în uniformă ori folosirea poștei militare (!) de către parlamentari, pentru transmiterea corespondenței delaționiste (plângerea penală împotriva lui Traian Băsescu). Dar, mai ales, prin semnarea acordului cu UDMR pentru arborarea cârpei-steag, deloc întâmplător „Der Freitag” vorbind despre secesiunea unei regiuni (pe care o cataloghează deja drept „enclavă”) din prisma unui inevitabil conflict produs de „încleştarea steagurilor în România”!

Cezar Adonis Mihalache