În aproape trei ani, cît a durat ca procurorii să ajungă de la investigația din Gazeta Sporturilor acasă la Dumitru Dragomir, s-au prăpădit ziare reputate, s-au crăpat zidurile roșii ale memoriei și s-a schimbat lumea.

Pe 1 iulie 2011, Gazeta poza sediul Capital Properties. Clădirea nițel gălbuie se ivea din tăcerea unei cifre de afaceri infime, sărind direct către cele 2,25 milioane de euro oferiți de Dragomir pentru o intermediere pe care nici șeful Ligii și nici intermediarii n-au fost în stare să o clarifice.
I-am căutat atunci pe toți. Ne-au acoperit de bulșituri. Dar ei nu știau că ne sincronizasem. Colegul meu Dan Udrea l-a sunat pe Dragomir, eu, pe Tărău. În același timp, ca să nu se poată pună de acord.

Am publicat interviurile exact așa. Tărău și Dragomir. Ca să vadă oamenii și să judece cu propria minte. Era clar că patronul lui Capital Properties, Mihai Corbu, un apropiat al lui Adrian Tărău, reprezenta o fațadă.

Ieri, procurorii i-au ridicat. Dragomir a fost eliberat în zori. Și dacă ar fi rămas închis, tot nevinovat era în acest moment al urmăririi penale. El a mai cîștigat turniruri cu procurorii, dar acum totul se va derula într-un climat diferit al justiției. Procesul va fi lung.

În ritmul acesta geologic de cauză-efect, vor fi consecințe care ne vor supraviețui fizic. Presa se va refugia în cavitățile de planetă goală a internetului cînd niște pagini de hîrtie vor continua să zboare peste omenirea dezafectată, provocînd efecte în lumea adevărată.

Încă una, așa, că tot sîntem în anul în care Gazeta împlinește 90 de ani. Arpad Paszkany zice că nu are nici o legătură cu noile drepturi TV. Da, da, nici Dragomir n-a avut!

Hîrtiile care merg zilele acestea către cabliști sînt semnate de Constantin “Toni” Dascălu, omul de casă al lui Paszkany. Pe vremuri, Dascălu era înșurubat în guvern. Acum, “Toni” e strîns cu șurubelnița în afacerea drepturilor TV. Mîna invizibilă e a patronului CFR.

Dascălu pentru noi este Mihai Corbu doi!

“Puteți mări prețul cu 12,5 lei, inclusiv TVA” sînt îndemnate firmele de cablu. “Sau dați 1 euro per abonat”, sună a doua variantă.

Un lucru nu e limpede. Există un contract semnat între firma “englezească” și Ligă? Și există o garanție bancară pusă la bătaie de această corporație invizibilă? Chiar și Dragomir făcea aceste lucruri publice! Pentru că dacă nu există, nu mai apucă procurorii să ajungă la Gino și la Paszkany că le-o iau înainte președinții disperați de cluburi și ăștia nu prea se dau în vînt să le citească drepturile celor acuzați.

Cătălin Tolontan