Autosuficienţa grobiană arătată de premierul Victor Ponta, imediat după închiderea urnelor de vot şi publicarea exit-poll-urilor, nu-l recomandă pentru o candidatură la funcţia de preşedinte în toamnă. Dincolo de scorul relativ ridicat la prima vedere de 37,60% obţinut la urne de PSD, totuşi acesta e mic. Se spune mereu că PSD a câştigat votul românilor. Lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rând nu PSD a câştigat, ci alianţa PSD+UNPR+PC, deci aportul pesediştilor este mai mic. Dacă s-ar împărţi voturile PSD ar fi obţinut singur puţin peste 30%. Pe de altă parte PSD a câştigat din pole-position, fiind la guvernare şi având pârghiile guvrnamentale, instituţionale şi economice să câştige. Fără baronii locali corupţi, care au pus în funcţie maşinăria de vot şi „operaţiunea autobuzul” PSD-ul nu reuşea să treacă peste 30% din sufragiile românilor. La vot au participat în general membrii şi activiştii de partid şi nucleul dur, motivaţi de aparatul administrativ controlat de primarii, prefecţii şi preşedinţii CJ social-democraţi. PSD, alături cu toate partidele satelite, a câştigat abia 37,60% din voturile a celor 32% dintre românii care au venit la vot; România având cel mai mare absenteism din Europa la aceste alegeri. Numeric PSD a câştigat cu tot aparatul guvernamental şi al baronilor locali foarte puţine voturi, aproape infime la numărul electorilor români. Deci victoria PSD e foarte şubredă şi aproape de scorul a tot ce poate strânge Victor Ponta la prezidenţiale. Mai mult nu poate scoate sociologic vorbind. Se ştie că la alegerile prezidenţiale românii se motivează şi ies masiv la vot, iar prezenţa la urne e aproape de 65%. Electoratul care a stat acasă pe 25 mai va veni la vot şi nu va pune ştampila pe PSD sau aliaţii lui. Deci autosuficienţa arătată de Ponta e fără motivaţie politică. Dacă va candida Victor Ponta în toamnă la prezidenţiale, după analiza voturilor din 25 mai, acesta va pierde cu siguranţă alegerile. Dreapta are posibilitatea de a se coagula în jurul unui lider şi să scoată românii la vot pentru un vot negativ împotriva PSD. Totuşi dreapta trebuie să lase orgoliile deoparte pentru ca România să nu devină un partid-stat. Pentru asta politica de canibalizare a PMP împotriva PDL e contraproductivă, iar cu majorete politice lacrimogene, care vin şi pleacă din politică ca A. Papahagi, infatuaţi goi pe dinlăuntru ca MRU sau isterici ca M. Neamţu nu reuşeşti să creeezi o dreaptă puternică şi să se unească în jurul unui candidat unic în noiembrie. Mai mult votul din 25 mai a dovedit că românii caută soluţii în altă parte. A fost cel mai diversificat vot din istoria post-decembristă, candidaţi independenţi  au fost votaţi de români. Acest vot disipat a oprit marile partide să ia potul electoral, ca altă dată. Actorul Mircea Diaconu a primit voturi cât PNL în multe zone, cum e Clujul, iar un singur candidat Iulian Capsali a luat dublu faţă de Noua Republică sau la egalitate cu PNŢCD, un partid istoric care a fost la guvernare. Românii vor deja un altfel de mesaj electoral şi un partid cu un mod autentic de a face politică pentru oameni.

În toată Europa partidele naţionaliste au câştigat alegerile europarlamentare, chiar şi Germania a trimis NPD-ul la Bruxelles, numai în România au câştigat socialiştii lui Ion Ilici Iliescu via Ponta apud PCR/UTC/ASC. Într-o ţară „eminamente” ortodoxă, urmaşii structurilor securisto-comuniste, reprezentate de alianţa PSD-UNPR-PC, câştigă alegerile europarlamentare împotriva curentului european favorabil conservatorilor şi naţionaliştilor.

Ionuţ Ţene