Aflat la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi-a pierdut aura de plantă medicinală, fiind pus în ciorbe doar pentru aroma lui.Pe lângă arome, această legumă este extrem de bogată în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. Acum, la început de mai, leuşteanul atinge maximumul de potenţial curativ.

În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii.

Apoi, este imposibil să nu îl remarci în gră­dină, datorită staturii sale impozante, dar şi a verdelui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă.

În popor, era cunoscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spiritelor rele.
Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de din­colo, decât combinaţia dintre leuştean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină).

Din punct de vedere ştiinţific, principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, a aparatului renourinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imunitar.

Este un excelent remediu pentru prevenirea boli­lor, atunci când este consumat sistematic, putând de­veni, la nevoie, când este dozat corespunzător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.

Sucul

Pentru a obţine sucul de leuştean sau ţelină se mixează o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat 4 linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează.

Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspăt obţinut din frunzele de leuştean este un puter­nic medicament care, de obicei, nu se administrează singur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov.

De regulă, se iau de 4 ori pe zi câte 3-4 linguri de suc de frunze, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Monica Pop