Cercetătorii clujeni uimesc din nou după crearea sângelui artificial: de data aceasta, prin crearea de „oase artificiale“ sau, în limbaj de specialitate, prin crearea de implanturi personalizate biocompatibile pentru craniu. Acestea au fost deja folosite cu succes în peste 50 de cazuri. Peste 60 de profesori şi cercetători de la mai multe universităţi şi institute din Cluj au creat implanturi personalizate pentru craniu, care au fost folosite cu succes.

Deşi cercetătorii clujeni evită să folosească termenii de „oase artificiale“, implanturile personalizate care ies din mâna lor înlocuiesc părţi osoase din corp. Echipa de cercetători provine de la: Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN), Universitatea Babeş-Bolyai, Institutul Oncologic şi Clinica de Chirurgie Cranio-Maxilofacială şi Clinica de Neurochirurgie ale UMF Cluj-Napoca.

Proiectul se numeşte BIOMAPIM, s-a derulat timp de patru ani, până la sfârşitul lui 2013, iar valoarea sa a fost de circa 2 milioane de euro, bani de la stat, din Programul Naţional de Cercetare. „Acest proiect are în spate o acţiune mai veche de-a noastră. De vreo 10 ani încercăm să dezvoltăm implanturi personalizate din materiale biocompatibile“, afirmă Petru Berce (foto dreapta), directorul proiectului, profesor la UTCN. El spune că prin tehnologiile/sistemele folosite în proiect se pot face implanturi pentru aproape orice os din corp. „Utilizarea tehnologiilor «additive manufacturing» în medicină se realizează cu succes în fabricarea de implanturi ortopedice personalizate din materiale biocompatibile metalice sau nemetalice“, adaugă Berce. Cum se obţine un implant Totul pleacă de la tomografie. Se ia imaginea 3 D a acelei porţiuni de craniu care trebuie reconstituită, se introduce într-un soft al celor de la UTCN. Acest soft traduce informaţia medicală pe înţelesul inginerilor, se obţine un model virtual al stării de fapt a pacientului. Apoi, tot virtual, se construieşte împreună cu medicul partea de implant ce trebuie fabricată. Sunt două tipuri de sisteme prin care se obţin implanturile.

Prima se numeşte sinterizare selectivă cu laser – SLS (care se utilizează pentru material nemetalice, din pulbere din plastic), iar a doua, topire selectivă cu laser – SLM (care foloseşte pulbere metalică, din titan şi aliaje de titan), ambelele fiind un fel de „imprimante“ 3D. Directorul adjunct al proiectului, profesorul inginer Nicolae Bâlc, spune că pentru crearea implantului se folosesc matriţe din cauciuc siliconic în care se toarnă un material folosit şi la cabinetele dentare (polimetilmetacrilat, PMMA, adică un fel de plastic).

Cite;te mai mult pe: Adevarul