Viaţa mi-a oferit prilejul să am prieteni şi amici din fostul spaţiu ex-sovietic: Rusia, Ucraina şi Republica Moldova. E un avantaj de a vedea lumea din perspectiva unei geopolitici diferite, decât numai în viziunea occidentală şi americană, de cele mai multe ori destul de ipocrită, ca a perfidului Albion. Cei din spaţiul fost sovietic îţi spun pe faţă ce gândesc, chiar dacă pare dur, decât numeroşi occidentali, care după ce te perie frumos, îţi ambalează minciunile într-un ambalaj multicolor îmbibat cu cea mai curată ipocrizie ca la Europa Liberă. La un grătar de 1 Mai muncitoresc spălat cu pălincă bătrână de 52 de grade, după o vizită la Grădina Zmeilor, dintr-o superbă pădure de stejari seculari din inima Sălajului, am discutat ce era la ordinea zilei: conflictul din Ucraina. Prietenul din Basarabia mi-a spus un lucru care mi-a dat de gândit: – Ionuţ, Rusia are graniţă comună cu SUA. Marea Bering uneşte sau desparte Kamceatka rusească de Alaska americană. De ce nu se bat acolo direct ruşii cu americanii dacă nu se mai suportă şi preferă să se lupte prin interpuşi în Ucraina, Moldova , Polonia sau chiar România?

Sigur că întrebarea poate părea retorică, dar chiar aşa: de ce ruşii şi americanii nu se împuşcă şi bombardează la graniţa comună în Marea Bering, dacă au ceva de împărţit. Nu, ruşii şi americanii preferă să se bată ca în primul război şi al doilea război mondial, folosindu-se de interpuşii: europenii din zona centrală şi est-europeană. Ponoasele le trag popoarele din această zonă. Au ajuns să se bată ruşii kieveni cu ruşii moscoviţi pentru că unii politicieni cred că SUA le va aduce prosperitatea mult visată, iar Rusia nu-i mai lasă din braţe ca să călătorească liber, fără vize, în Europa. În realitatea cele două mari super-puteri din perioada războiului rece se bat prin interpuşi lovind în Europa. Sancţiunile economice impuse de SUA şi UE împotriva Rusiei, paradoxal lovesc în economia continentală, care are nevoie acută de resursele energetice, minerale şi materii prime ale ursului rusesc. Nu întâmplător,  Germania, motorul economiei europene are cel mai mult de suferit, deoarece mare industrie a Berlinului depinde covârşitor de resursele Rusiei. Angela Merkel sau ministrul german de externe, faţă de situaţia crizei din Grecia, când erau foarte vocali, azi, aproape tac mâlc sau susţin nişte sancţiuni economice Moscovei, ce pot fi considerate paliative. Vorba lui Mugur Isărescu, dacă Austria ar aplica sancţiunile aspre impuse de către SUA pentru Moscova, tot sistemul bancar vienez ar intra în faliment, fiind dependent de cooperarea cu firmele şi oamenii de afaceri din Rusia. Până la urmă acest război al nervilor între SUA şi Rusia se face pe spatele europenilor lovind acut în economia UE. La urma urmei Bruxelles şi statele europene ar trebui să le ceară lui Obama şi Putin să nu se mai bată prin interpuşi, ci direct, undeva în îndepărtata mare a strâmtorii Bering. Abia acum se observă clar că europenii au nevoie de o politică de apărare şi economică proprie, nu de lideri politici care preferă să fie lacheii sau valeţii lui Obama sau Putin.

Ionuţ Ţene