Sfântul Ioan Rusul, pomenit astăzi în calendarul ortodox, a fost cinstit în mod deosebit la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea clujeană Florești, așezământ monahal care are de aproximativ doi ani părticele din sfintele sale moaște, aduse de la biserica din orașul Procopie, din insula Evia, Grecia.

Cu acest prilej, luni, în ziua premergătoare sărbătorii, a fost oficiată la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Florești, cu începere de la ora 20, slujba Privegherii, urmată după miezul nopții de Sfânta Liturghie. Au participat preoți și stareți de la mai multe biserici și mănăstiri din Eparhia Clujului, dar și din alte părți, precum și peste 200 de credincioși din municipiu, veniți la mănăstire pentru a lua parte la sfintele slujbe și la procesiunea cu sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul ce a avut loc luni seara, după cum am aflat de la pr. protosinghel Visarion Pașca, duhovnicul Mănăstirii Florești.

Sărbătoarea închinată Sfântului Ioan Rusul a continuat marți, 27 mai 2014, în ziua prăznuirii sfântului, cu oficierea în parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir” din Cluj-Napoca, a acatistului Sfântului Ioan Rusul și a Sfintei Liturghii. Credincioșii ce au fost prezenți astăzi la slujbă s-au putut închina și ei sfintelor moaște al Sfântului Ioan Rusul ce au fost aduse în procesiune de o delegație de la Mănăstirea Florești.

Parohia ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir”, situată pe str. Tache Ionescu, nr 86, are de aproximativ doi ani un paraclis cu hramul „Sfântul Ioan Rusul”, paraclis ce a fost sfințit în 2011 de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei al Clujului. Potrivit pr. paroh Ioan Goje, locașul de rugăciune este destinat activităților cu elevii și enoriașii parohiei. Tot în acest spațiu sunt săvârșite și slujbele bisericești, până la finalizarea bisericii mari, aflată în construcție.

Viața Sfântului Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Acesta a participat ca soldat în războiul rușilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului și vândut unui ofițer superior turc. Tinerii luați prizonieri în acea zonă au ales să renunțe la credința în Hristos și s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi și a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.

Ca prizonier a fost rânduit să îngrijească de vite. Grajdul vitelor îi devine și locul de odihnă. Deși i se oferă în timp o cameră apropiată de grajd, refuză și continuă să doarmă alături de animale. Îi mulţumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să se facă următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dormea puțin, se ruga mult și se hrănea cu puțină pâine și apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserică închinată Sfântului Gheorghe ți se împărtășea cu Trupul și Sângele Domnului. A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaște momentul trecerii sale la cele veșnice. Preotul care l-a împărtășit înainte de moarte, i-a adus Sfânta Împărtășanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtășit, a trecut la cele vesnice, în anul 1730.

Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtășise în fiecare sâmbătă și i-a descoperit că trupul său este întreg și neputrezit. Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul și le-a așezat în biserica „Sfântul Gheorghe”. În 1832, Osman Pașa a jefuit biserica „Sfântul Gheorghe” și a aruncat în foc moaștele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creștini. Trupul sfântului s-a mișcat, în mijlocul flăcărilor, ca și cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală care se păstrează și astăzi ca mărturie a întâmplării de atunci. După anul 1922, moaștele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evia, în actualul oraș Procopie.

Andreea Pâgleşan, Sursa: Radio Renaşterea