Adevărul e că de la premier-plagiator la președinte… șantajor (pentru a păstra rima!) nici n-ar fi cale lungă. Pentru că în așa ceva pozează Victor Ponta în momentul în care, public, condiționează candidatura sa de „Farfuridi” („Dați-mi voie! Dați-mi voie!”) de obținerea unor garanții de susținere din partea maselor (baronizate). Evident, nu „sprijinul” cetățeanului de rând îl cerșeste el, mesajul fiind îndreptat spre capii (di tutti capi!) formațiunilor partenere și aliate, dar, mai ales, spre proprii șefi de baronete.

Iar dacă mai ieri condiționa, în fața doamnelor din PSD, participarea la prezidențiale de vocalizarea în cor a rugăminților acestora, continuând apoi cu solicitarea sprijinului garantat al conservatorilor (unde ne-am gândit că viza trocul cu troaca antenelor), acum și-a extins cerșeala la alte grupuri „țintă”. Target-ul de masă al baronilor PSD.

De aceea, nici nu a demarat bine campania de prezidențiabil prin țară, la adăpostul afișelor candidaților PSD pentru europarlamentare, că a și început să solicite „garanțiile” baronatelor. Bacăul, Tulcea…

Și ar fi de râs, dacă scenariul pe care îl construiește Victor Ponta nu s-ar apropia mai mult de satisfacerea propriului narcisim politic decât de lupta electorală! Or, dacă el condiționează deja, și public!, participarea la prezidențiale de astfel de cerințe, neobișnuite într-o arenă politică normală (dar ce mai poate fi normal în cazul unui vlăjgan baschetbalist care s-a lăsat plimbat cu bărcuța gonflabilă?!), oare ce fel de condiții o să pună când se va vedea președinte (pușchea pe limbă!)? Mai ales că, din moment ce baronii locali nu dau cu tifla acestor condiții agresive ale premierului, marjând practic la șantajul plagiatorului, înseamnă că, într-adevăr, putem vorbi de constrângeri electorale. Pe care doar Biroul Electoral nu le vede!

Or, dacă până acum Viorel Farfuridi a cerșit garanții de la filialele-baronete din Gorj, Mehedinți, Bacău și Tulcea, din partea femeilor din PSD și a aliatului PC, maine-poimâine va nominaliza întreaga țară! Și suntem în fața unei condiționări pe care, dacă va ajunge președinte, Victor Ponta va trebui să-l achite. Căci avem deja experiența comportamentului lui ca prim-ministru, prin mandatele în care s-a străduit să dea satisfacție acelora ca l-au făcut premier.

În fapt, Victor Ponta culege garanții pentru aceeași situație: eventualul eșec la prezidențiale. Și are nevoie de asumarea răspunderii de către PSD, pentru că, în final, despre asta este vorba, pentru a nu fi pus în situația ca, după eventuala ratere a prezidențialelor, partidul să-i pună careacumva în discuție statutul lui de președinte PSD. Dar urmărește și „asumarea” răspunderii de către actuala alianța de guvernare, care va da premierul chiar dacă președinția va fi luată de „omul dreptei”, pentru a se asigura că, și într-o asemenea situație, tot el va fi nominalizatul PSD-UNPR-PC (UDMR-PCM) pentru funcția de premier.

De aceea, nu atât din tupeu, ci pur și simplu din lașitate, Ponta anunță că se oferă candidat la prezidenţiale doar dacă alianța îi garantează victoria! Și nu ‘geaba tot cerșeste refacerea USL, pentru că doar în acel acord există garanția perpetuării într-una din funcții! Iar faptul că UNPR a lansat și o campanie de strângere de semnături pentru „susţinerea candidaturii lui Victor Ponta la Preşedinţia României” se leagă de aceași fobie a pontaurului, semnăturile putând fi folosite, în cazul eșecului la prezidențiale, pentru a demonstra că „asumarea canidaturii” nu a fost dorința perdantului ci voința alianței de guvernare!

Așadar, alții să își asume eșecul, nu „bărbatul de (partid)stat” Victor Viorel Ponta. Doar așa are garanția că, dacă nu iese președinte, i se păstrează rezervat mandatul de premier pentru că, nu-i așa?!, el a candidat la insistențele partidului, a alianței de guvernare, a femeilor, tinerilor, sinistraților și, în curând, a copiilor de grădiniță.

Halal premier!

Cezar Adonis Mihalache

P.S.: La Craiova, în goana după susținători („Că altfel nu candidez!” – iar acesta va fi pesemne și sloganul lui electoral) Victor Viorel Farfuridi s-a trezit că iar vorbește gura fără el: „Ne paste un război!”. Și a vorbit peste capul CSAT-ului riscând să provoace o panică uriașă. Noroc cu televiziunile care au evitat să mai difuzeze toate inepțiile lui „Farfuridi”, că se goleau magazinele până se mai dădea o dată cu bărcuța pe valul susținerii electorale! De aceea, nu s-ar impune oare un articol în legea supremă care să prevadă posibilitatea suspendării, sau oricare altă formă de lepădare juridică!, și în cazul funcției de prim-ministru? Apoi, panicardul de război Farfuridi Viorel a plecat după alți susținători, în vreme ce electoratul din fieful roșu al PSD-ului se confrunta cu un cod roșu de inundații. Că doar nu era să opintească ditamai turneul electoral prezidențial în câteva case luate de ape…