Meciurile decisive ale Mundialului pentru calificarea in optimi au fost mult mai animate, unele chiar violente, fiindca sportul e greu, e greu sa primesti eliminarea cu fruntea sus, mai ales cand ai venit cu pretentii. Unii chiar si musca (Suarez, vampirul), ca sa invinga. Victoriosi pe toate fronturile au fost pana acum sud-americanii. Cu exceptia Ecuadorului, nici o echipa de-a lor nu a fost eliminata in grupe, toate au ajuns in optimi. Si acum se vor elimina intre ele, ca in meciul Brazilia-Chile sau Columbia-Uruguay. Si echipele din America Centrala au mers bine, surprizele placute fiind Costa Rica si Mexic.

Europenii, cu cele trei campioane mondiale in frunte, s-au invins singuri, cu stilul lor imbatranit, precaut si insipid. Pe un Banner sud-american, la eliminarea Italiei, scria „Adios Europa”. Sigura echipa europeana care a facut fata si care a acumulat prima toate cele 9 puncte a fost Olanda. Ea a demonstrat ce insemana sa joci numai pe atac. Ultimul meci, cu Chile, nu era hotarator pentru ea, dar Olanda si-a pastrat blazonul si, fara Van Persie, a invins cu 2-0, in timp ce Spania a atins performanta sa nu mai intereseze pe nimeni, sa joace fara miza, ca la un antrenament. Asta e regula, cand te prabusesti, nimeni nu-ti mai intinde o mana. Presa n-a mai scris nici un rand despre ultimul ei meci.
Echipele care, dupa primele doua tururi, au terminat pe primul loc, s-au calificat fara probleme. Batalia a fost pentru locul secund. Surpriza a venit de la o echipa ametita, care pare ca s-a trezit: Grecia. Au mai ocupat la bataie acerba locul secund Mexic, Uruguay, Elvetia, Nigeria, SUA, Algeria.

Nebunia in Pub a fost la partida Mexic-Croatia, care s-a jucat in paralel cu Brazilia-Camerun. Toti pub-istii tineau cu Mexicul si, la al treilea gol, erau in delir, fiindca Mexicul intrecea Brazilia la golaveraj si ocupa locul 1. Numai ca spre final brazilienii s-au distantat, au terminat cu 4-1, iar croatii le-au dat un gol mexicanilor. Acest meci ne-a aratat ce inseamna vointa, dorinta de a castiga. Mexicanii au jucat cu ardoare, si-au dorit victoria si s-au bucurat in extaz, mai ales antrenorul Herrera, anuntand Fiesta din Ciudad de Mexico. Interesant ca in Pub, nici unul dintre mexicanii angajati la bucatarie si aprovizionare nu si-a permis sa vada meciul echipei lor, poate ca mai trageau cu urechea, dar preocuparea lor era munca, isi vedeau meticulos de treaba, sa fie cu comenzile prompti. Locul de munca e mai important decat fala sportiva. De altfel, ei, mexicanii, sunt foarte disciplinati, pastreaza mandria in ei, nu-si manifesta sentimentele sau opiniile ca alte neamuri, sunt foarte retinuti. Probabil ca istoria i-a invatat sa fie intelepti, sa taca, mai ales istoria pe pamantul care a devenit american. Cunosc soarta mexicanilor din zona San Diego si Arizona. Dar mexicanii au reusit sa iasa la suprafata. Nu au reusit insa la World Cup sa fie pe primul loc in grupa, neputand evita infruntarea cu Olanda. Invingand, fiind pe primul loc, si Olanda, si Brazilia, au evitat o intalnire decisiva, intre ele, in optimi.

Paradoxal, dar Grupa C, cu echipele si meciurile cele mai neinteresante, la concurenta la acest capitol cu Grupa H, a starnit in Pub cea mai mare animatie. Nu-ti dai seama langa cine stai la un meci sau altul, oamenii se amesteca, iar nationalitatile se remarca numai atunci cand joaca echipa favorita. La meciul Italia-Uruguay langa mine se strofoca un om solid, care tot striga „Avanti Italia”. Italian, desigur, mi-am zis. Dar, parca ghicindu-mi gandul, el imi spune ca e albanez si tine cu Italia fiindca are o sora casatorita cu un italian, iar Albania si Italia sunt vecini si frati. Pai atunci noi, romanii, ce suntem?, zic. Da, si romanii sunt ceva italieni, fiindca s-au nascut din legionari romani! Dar sunt frati si cu albanezii, zice. Cum asa? Pai si la noi, si la voi e democratie cu baze militare americane!…

Costa Rica s-a calificat in dauna a trei foste campioane mondiale. Italia confirma criza topului european. Damblaua de a pasa inapoi sau lateral i-a fost fatala. S-ar putea chiar spune ca Italia s-a autoeliminat. A aplicat exact tactica europeana, batranicioasa, pe care o stim: in prima repriza a tras de timp, a lungit-o, se vedea clar ca a intrat pe teren cu scopul de a obtine un rezultat de egalitate. Sigur, la 0-0 era calificata. Dar a venit, normal, golul Uruguaiului, care nu avea, pentru calificare, decat sansa victoriei, pe care a obtinut-o, atacand in valuri, pe cand italienii s-au aratat total neputinciosi in final. Ei trebuiau sa atace, sa se agite sa egaleze, dar Pirlo, Chiellini si Cassano faceau ce stiu ei mai bine, sa dea pase inapoi! Pana si un jucator ofensiv ca Balotelli trimitea mingea inapoi! De neimaginat sa vezi spectacol de epave la niste profesionisti. Nu e de mirare, cand il priveai pe baranelul Prandelli, un antrenor ca un actor din comediile mute, la fel de vechio, ca acest stil ramolit. Intr-un film al Mundialului, ar face un cuplu complementar cu furiosul antrenor chilian, Sampaoli.

Cei mai fanatici s-au aratat sustinatorii Greciei. Nu ma asteptam ca Pub-ul sa fie plin de greci. Echipa lor, care a jucat catastrofal, a avut noroc in prelungiri, cand a obtinut un penalti, in min. 93. Deci un nou meci care se decide in afara timpului regulamentar de joc, cand arbitrul a mai scos si el din burta cateva minute. Drogba era daramat. La sfarsit, ivorienii, care i-au dominat copios pe greci, care au aratat un fotbal in viteza, de angajament, erau la pamant, nu le venea sa creada ca au pierdut, cand isi puteau asigura victoria din timp. Dar grecii au dovedit ca exista zei, asa cum aratau si pub-istii, ca si spectatorii din tribune, costumati in simboluri zeiesti, avand pe cap lauri, diademe, cunune, iar in maini lira sau nelipsitul trident! Si nu i-a ocolit sansa. Prost sa fii, noroc sa ai!

Si totul spre deziluzia japonezilor, care sperau intr-o victorie cu Columbia, mai ales cand au egalat. Langa mine statea un japonez tanar, slabut, care tot timpul meciului a dardait, orice il intrebai, el dadea din cap si dardaia. Parca era la un cutremur. Si cand japonezii au marcat, nu s-a manifestat zgomotos, ca microbistii greci sau columbieni, ci a izbucnit in plans. O interiorizare colosala, cu o astfel de manifestare. El s-a defulat, dar nu prin strigate, ci prin lacrimi.

*

Faptul ca pe americani nu-i intereseaza fotbalul s-a vazut la meciurile din grupa E si H, cand Pub-urile erau toate goale. Iar meciul Franta-Ecuador, desi s-a terminat 0-0, a fost superb. Sigur, merita sa castige Ecuadorul, fiindca Franta, daca pierdea, ocupa tot locul 1. Asa s-a calificat Elvetia, care a invins Honduras, dupa un joc modest. Eucuador a dovedit suplete, har, tehnica, vointa. Pustiu in Pub-uri a fost si la ultimerle meciuri ale grupei H. Dupa meciul echipei SUA, s-a facut un vid total.

Acest absenteism de la Mundial din partea americanilor a fost sesizat si de presa, care, in ziua premergatoare meciului SUA-Germania, a facut apel la americani sa sustina echipa lor, fiindca are sansa istorica sa se califice. Ba un articol ii invata cum sa-l sensibilizeze pe seful lor, sa le dea voie sa vada meciul, care s-a transmis la orele 12, cand toti erau la munca. Sa-i spuna ca e vorba de „grupa mortii”, dovada ca toate cele patru echipe au sansa de calificare, e sigura grupa unde nici o echipa nu a acumulat 6 puncte. Sa decupeze articole de ziar si sa i le puna pe birou, ba sa i le lipseasca de telefon, sa vada ca fotbalistii americani au castigat un meci, altul a fost egal, iar acum au nevoie de cel putin un punct. Ii invata cum sa se imbrace, ce sa manance, ce sa bea si sa-i sustina, sa-i roage sa se concentreze pana la sfarsit, mai ales in ultimele 20 de secunde, cand au primit golul de la portughezi. Fotbalul de maidan, al copilariei noastre, a ajuns acum rege, e vazut cu sufletul la gura de toata planeta, ba si de cosmonauti! Si daca totusi seful nu-i lasa, sa spuna ca e hotarare guvernamentala, data de ministrul Jay Leno! Si sa va duceti din timp la Pub, sa ocupati locuri cat mai in fata, sa comandati bere rece cu meatball.
Acesta este stilul, plin de umor, al presei americane. Faptul e necesar, fiindca presiunea acestui meci lasa victime, imbolnaveste mii de oameni! Ei bine, Pub-urile, la ora fatala, noon, au fost pline, asa cum am putut vedea la cele din preajma Pub-ului unde merg eu.
Infruntarea dintre SUA si Germania a fost pregatita de mass-media ceas de ceas, cu stiri de ultima ora, cu tot felul de fitile si pronosticuri de culise. Ce se va intampla, cand se intalnesc tatal si fiul? Fiindca Joachim Low a fost secundul lui Klinsmann, cand acesta antrena nationala Germaniei!

De data aceasta, Klinsmann nu a mai dezvaluit ce tactica va aplica. Si s-a vazut. A cautat sa-i blocheze pe germani, care au atacat in valuri, care si-au facut jocul cunoscut, tesatura de pase indestructibila. Minute intregi, americanii nu au atins mingea. A fost ca un joc de-a pisica si soarecele. La care mai contribuia si arbitrul din Uzbekistan, o catastrofa, care i-a dezavantajat continuu pe americani. A venit si ploaia, fiindca la Recife, unde s-a jucat meciul, umiditatea a fost maxima. Americanii au rezistat. Insa, inevitabil, golul a cazut, desi s-a vorbit ca e un meci aranjat, dar defularea lui Low a aratat cat de mult si-au dorit nemtii victoria. Si a venit minutul 94 cand s-a petrecut cea mai frumoasa faza a meciului, a Mundialului: un contratac de vis al americanilor, un sut pefect pe poarta, toti am vazut golul, dar piciorul lui Lahm a aparut ca din cer si a blocat intrarea mingii in poarta. La aceasta faza Pub-istii au fost incendiari, s-a petrecut o defulare nemaipomenita, incununand incurajarile lor continui.

Uneori, acest tip de sustinere oarba este caraghios, cum s-a intamplat la meciul urmator, Belgia-Coreea, cand un grup de coreeni urlau ca scosi din minti la fiecare atac al echipei lor, de parca era sfarsitul lumii. Nu era. De ce nu si-au sustinut echipa in meciurile anterioare? Acum era inutil, mai ales dupa ce algerienii i-au egalat pe rusi, iar spectatorii au arborat o pancada cu „Good Bye Rasia”. Fapt anticipat de jucatorul rus care, dupa ce a inscris golul echipei sale, a pus degetul la gura si le-a spus coechiperilor sai sa taca, sa nu se bucure acum, ci la sfarsit. Dar cand e vorba de patriotism, nimic nu este inutil. Multi isi manifesta sentimentele patriotice fara sa aiba habar de vreo regula a fotbalului. Nici nu se uita la meci. Vorbesc intre ei, dar cand se petrece o faza care ii atrage unuia atentia, toti sar si striga ca la un incendiu.

Sigur, microbistii americani sunt mai fair-play. Cand e o faza de fotbal adevarat, jucata de adversari, stiu sa o aplaude. Si nu le lipseste niciodata umorul. E bine sa mai stiti ca multi dintre cei aflati la bar aveau costume imprimate cu steagul american. Insasi frumoasa barmanita avea o rochie plina de stele albastre si dungi rosii. Iar la inceputul partidei si la pauza, am fost serviti cu totii cu un pahar cu bere, oferit in numele echipei americane. Nu a fost nici pic de neamt. Abia in seara zilei, cand am fost la un vernisaj, am intalnit o persoana, o galerista, care spunea ca s-a nascut in Germania si, normal, a tinut cu aceasta echipa, desi trebuie sa recunoasca faptul ca echipa americana a impresionat-o, plus toti microbistii americani, care habar nu au de fotbal, dar, fiindca a jucat in aceasta competitie echipa lor, si-au manifestat patriotismul.

Sigur, e corect. Dar americanii ar trebui sa ia mai in serios fotbalul, adica sa investeasca in el. Echipa Germaniei e cotata la o valoare de piata a jucatorilor de 610 milioane euro, fata de numai 62 milioane investite de americani. Pe cand un World Cup american?!

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York