Deși urmează un model comun, acordurile sînt croite pe măsura fiecărei țări asociate. Moldova a obținut unul foarte bun, mai bun chiar decât al Georgiei sau Ucrainei, scrie Europa Liberă.

Acordurile de asociere nu reprezintă formulare standardizate de aplicat mecanic țărilor asociate, ci sînt calibrate, cel puțin în partea comercială și economică, să corespundă situației reale a fiecărei țări.

Primul asemenea acord de asociere a fost de altfel semnat cu Marea Britanie, care, în 1955, refuzase să intre în Comunitatea Europeană.

În mare, țările non-europene semnatare trebuie să aplice o parte importanță a ceea ce se numește acquis communautaire, masa de legislație comună a țărilor Uniunii Europene. Cu toate acestea, gradul de aplicare de la o țară la alta variază foarte mult de la o țară la alta, după cum variază și voleul comercial.

Este limpede că, atunci când a încheiat un acord cu Islanda, de pildă, sau cu Marocul, UE a trebuit să includă anumite clauze ce privesc pescuitul, dar că o țară ca Moldova nu va putea fi afectată de asemenea prevederi. In capitolul despre liberul schimb, Moldova are de oferit vin și produse agricole, nu pește.

De asemenea, acordurile nu acoperă lucruri precum libera circulație. Astfel, Georgia, care va semna Acordul de asociere cu UE săptămâna viitoare, nu beneficia

Cazul ucrainean mai arată, de asemenea, că acordul de asociere poate fi semnat în etape. Ucraina a semnat mai întâi capitolul politic, fără nicio incidență asupra voleului comercial, pentru care nu există nici o dată când ar trebui să fie semnat, deși Kievul speră să îl semneze săptămâna viitoare.

Chiar și partea politică a acordului poate varia de la o țară la alta. Astfel, Serbiei nu i s-a putut cere să recunoască independența Kosovo, dat fiind că, deși Uniunea Europeană ca entitate politică a recunoscut Kosovo, cinci din țările UE, printre care și România, refuză să o facă.

În legătură cu componenţa acordurilor de asociere, politologul Eduard Ţugui explică: „Sunt nişte documente hibrid, mai complexe decât Acordurile de asociere semnate în vecinătatea sudică (spre exemplu, Acordul cu Egiptul conţine şi el prevederi de liberalizare comercială, dar este un document de 50 de pagini, nu de 1300 ca în cazul Moldovei), dar mai puţin pretenţioase ca cele semnate în Balcani sau în Europa Centrală şi de Est. Nu le putem echivala nici cu cele semnate cu Egiptul, Maroc sau Tunisia, pentru că sunt mai consistente ca acestea. Consistenţa o face Acordul de liber schimb inclus. Pentru că nu e vorba despre o simplă zonă de comerţ, ci despre una aprofundată şi cuprinzătoare, o integrare economică mai avansată, inclusiv la nivel de instituţii, cadru legal şi norme europene inclusiv în ceea ce ţine de achiziţii publice, concurenţă, standarde tarifare şi netarifare la care Moldova va trebui să facă faţă”.

Diferită în cazul celor trei ţări va fi şi abordarea UE în ce ţine de monitorizarea rezultatelor, mai spune expertul: „Nu va exista o monitorizare atât de atentă ca în cazul României sau Bulgariei, care după deschiderea negocierilor de aderare s-au aflat mereu sub ochiul vigilent al UE, dar vor exista totuşi nişte mecanisme suplimentare de control faţă de alte Acorduri. Titlul 6 al Acordului moldovenesc care se numeşte „asistenţa financiară şi mecanisme de verificare”, prevede că finanţările nu vor fi gestionate ca până acum doar de cancelaria de stat de la Chişinău, dar vor exista organisme europene care vor efectua controale periodice, în comisii mixte moldo-europene. Vor fi verificate atât instituţiile, cât şi persoanele fizice, inclusiv prin „controale la domiciliul” persoanelor care au gestionat fonduri. Sunt prevăzute şi mecanisme de returnare a banilor.”

Premierul moldovean Iurie Leancă a anunţat recent că Moldova va depune în curând cerere de aderare la UE. Un obiectiv al partidului din care face parte premierul ar fi ca Moldova să adere la UE până în anul 2020.