La New York s-a desfasurat (28 – 31 mai) cel mai mare targ de carte din America si din lume, targ anual, numit BookExpoAmerica (BEA), la care au participat peste 750 de edituri din Statele Unite si din toata lumea, peste 2000 de autori si tot atatea acreditari pentru ziaristi, la o afluenta fantastica de peste 300 de mii vizitatori pe zi. Eventimentul s-a desfasurat la faimosul Jacob Javits Center, aflat la capatul vestic al strazii 34, pe malul lui Hudson River. Jacob Javits (1904 – 1986) a fost un senator american care si-a dat averea pentru constructia acestui centru, o impresionanta opera din otel si sticla, o formidabila dantelarie, ca un stup de albine gigantic. Structura e alcatuita din mii de tuburi, care il fac sa semene cu o uriasa orga muzicala. E de o frumusete monumentala, fiindca maretia se impleteste cu gratia, cu poezia, cu supletea si transparenta. Nimic nu este greoi, totul e aerian, cosmic.

Din cate minuni moderne am vazut pe lume, nu-l pot compara decat cu aeroportul din Madrid sau cu Getty Center din Los Angeles. Senatorul Jacob Javits este reprezentat la intrare printr-o sculptura impunatoare. Este o statuie a personajului aflat in picioare, iar in fata lui, un scaun princiar, de spatarul caruia se tine cu mana dreapta. Si deasupra lui se inalta intreaga cupola a Centrului, care are mai multe etaje, cu zeci de spatii si accesorii. La fiecare pas sunt mici bufete si restaurante. Peste tot lifturi, scari rulante, ecrane pe care se proiecteaza filme, imagini televizate sau reclame. Atomosfera este de mare aeroport international, fiindca oamenii sunt de pe tot pamantul. Iar punctele rezervate presei sunt coplesitoare, dotate cu toate facilitatile, in primul rand cu computere. Ziaristii au la discretie un dosar de presa, ziare, carnete de insemnari, pixuri, apa, cafea, ceai, lapte si sucuri.

Targul de carte se desfasoara numai la unul dintre etaje (Level 3), care este intesat cu sute de panouri, unde se afla cabinele editurilor participante si mai ales spatii pentru contacte intre oameni, editori si cititori. Sunt zeci de sali de conferinte, in care afli despre experienta cartii africane, sa spunem, sau ce se intampla cu cartea oriunde in lume, din Albania pana in Australia. Totul e foarte simplu, functional, spatiile nu sunt intesate cu carti, ci arata ca niste vitrine. Dominant este stilul decorativ, totul pare un desen pe computer, fara acele gramezi de carti, cum se vede la Romexpo din Bucuresti, cand se desfasoara targurile de carte. Asa cum se intampla si in galeriile de arta. Nu sunt intesate cu zeci de tablouri, ca la noi, unde peretii par ca niste ferpare. Intr-o galerie americana se expun doar cateva lucrari, pentru a le pune in evidenta valoarea. Aici editurile sunt reprezentate de oameni, de pliante si de cateva carti reprezentative, majoritatea fiind scoase in avans, special pentru targ. Spatiile rezervate Italiei, Spaniei, Koreei, Turciei sau Rusiei au fost impresionante. Arabia Saudita a avut un stand de mare atractie. Ca si Qatar sau Mexic.

Un spatiu urias se numeste „Autographing Area”. Aici sunt marcate randuri care duc la mesele la care stau diferiti autori si dau autografe pe cartile lor, care sunt oferite free. De asemenea, la fiecare editura exista acelasi tipic: autorul sta la o masa si da autografe pe cartile pe care el si editura le ofera gratis. Si fiecare cititor, cand ajunge in fata autorului, sta de vorba cu el cat doreste. Asa se desfasoara aici ceea ce la noi se numeste „o lansare”.

Acesta e paradisul cartii. Cum, aici totul e free?, am intrebat-o pe Randy Susan Meyers, o cunoscuta scriitoare, autor de bestseller, editata si de New York Times, care mi-a oferit cartea sa „Accidents of Marriage”, tiparita in avans, pentru cititorii targului („Advance Reader’s Edition”). Da, America e o tara bogata, mi-a spus ea, si isi permite sa faca din carte o sarbatoare adevarata, ca toata lumea sa aiba gratis cartea pe care o doreste. Ba sunt si carti care n-au fost inca corectate, dar editorul le-a publicat in aceasta forma fiindca le-a considerat interesante. Asa este „The Magician’s Life”, frumoasa carte a lui Greer Macallister, scoasa cu precizarea: „Uncorrected advance copy – not for sale”.
In acelasi timp, cititorul este servit cu o ciocolata, cu o prajitura, cu un pahar cu apa sau de sampanie, cu pliante, creioane, pixuri, pungi de bumbac, papusi si tot felul de atentii. Nu exista stand care sa-l lase pe cititor cu mana goala. Ba este invitat sa ia o carte de la Jane Lynch, de pilda, autoare care defileaza cu un banner pe care scrie „Queen of Men”. Ea ofera autografe pe carti cu desene. Ca si Jules Feiffer, care isi ofera cartea „Kill My Mother” la sute de oameni.

Nu mai vorbesc de cazuri ca Mediander, care, la etajul 4, in salile de protocol, a oferit un impresionant cocktail tuturor ziaristilor, pentru a-si promova cartile. Alte edituri organizeaza concursuri, precum MacMillan, unde te alegi cu carti si alte cadouri. Sunt si edituri, ca Harlequin, care scot carti despre animale. Una dintre ele era despre doi caini identici, care erau prezenti intr-un tarc ca niste vedete. Toata lumea ii fotografia sau se fotografia cu ei. Cei doi caini erau constienti ca sunt staruri. Primeai de la ei imbratisari cainesti, coplesitoare.

Editorii se intreceau in a inventa tot felul de jocuri, pentru a fi cat mai originali, pentru a atrage vizitatorii. Sigur, coplesitoare erau randurile, imensele randuri de la „Autographing Area”, pentru a primi un autograf pe o carte noua, neaflata inca pe piata. Multi tineri stateau pe jos, ca la randurile din Central Park, cand incepe Festivalul Shakespeare, acum, in iunie, cand vom fi si noi prezenti. Aceste asteptari, pentru a fi de fata la ora cand e anuntat un autor sau altul, fac parte din paradisul cartii, fiind cel mai frumos elogiu adus acestui mijoc formidabil de cultura si comunicare intre oameni.

Iar deasupra tuturor acestor atentii este invitatia de a te aseza la o masa si de a discuta cu editorul, autorul sau personalul editurii. Standul este prevazut cu un amplu spatiu dedicat discutiilor. Fiindca acest lucru inseamna targ, stabilirea de contacte, cunoasterea oamenilor si mijlocirea unor relatii. Ceea ce nu poti face prin internet, prin facebook sau alte mijloace artificiale, faci aici, prin contact direct cu scriitorii, cu agentii literari (aflati la etajul 4, intr-un spatiu special) si redactorii celor mai mari edituri din lume.
Mi-a facut o placere imensa sa discut cu redactori si directori de la edituri prestigioase, precum Rizzoli, Penguin, Amazon, Guinness, Smithsonian, Random House, Monacelli, MacMillan, Prometheus, Hachette, Abrams, Harper Coolins, Perseus, Scholastic, Simon & Schuster, Ulysses, Warner Bros, The New York Times, pe care le admir si le urmaresc aparitiile de ani de zile, prin lansarile pe care le au curent la Barnes & Noble, faimosul sir de biblioteci-librarii americane.

Exista chiar si un spatiu numit „Independent Authors”, pentru autori care nu au inchiriat un spatiu, dar care aici isi pot prezenta cartile. Insa conditia este sa ai carti, ca sa le daruiesti. Nu sa le vinzi. Nimeni nu face aici afaceri ca la Targul Gaudeamus, sa spunem, unde organizatorii trag mereu linia si ne spun cine a vandut mai mult, ce edituri se afla in topul de vanzari, ce carte sau ce autor. Aici editorii din Romania ar muri de foame, daca nu ar invata regulile acestui alt fel de a face promovarea cartii.

– Va urma-

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York