În sfîrşit, Partidul Mişcarea Populară a ridicat vălul şi de pe ochii orbilor politici, ca să fie văzut în toată splendoarea sa. Acest partid al lui Băsescu nu putea fi altfel decît primul partid al lui Băsescu, PDL.

PMP nu putea fi altfel decît PDL, pentru că nu e decît o aripă a PDL, cu membri proveniţi în cea mai mare parte din PDL. Prin urmare, în ceasuri decisive trădează acelaşi dispreţ pentru valoare, aceeaşi ipocrizie, aceleaşi sforării, aceeaşi apetenţă pentru dubioşi puşi în fruntea trebii. Doar rezultatele electorale vor fi mai slabe; ba, aş zice, slabe pînă la extincţie.

PMP a păcălit, pe 25 mai, o parte din electoratul PDL, dar nu a convins alţi oameni de dreapta, care nu cred nici în PDL, nici în PNL, să-l voteze la recentele alegeri europarlamentare. Acum, cu Elena Udrea lider şi de facto, şi de jure, lucrurile vor deveni limpezi şi pentru naivi. Aşa se va înscrie în mica ei istorie personală o nouă înfrîngere în alegeri. Pentru că Elena Udrea n-are “noroc” în alegeri. În alegerile locale din 2012, cînd a fost impusă de Băsescu şefă peste PDL Bucureşti, PDL a pierdut cele două primării de sector pe care le deţinea şi a ratat penibil Primăria Capitalei. De aceea, în alegerile generale din acelaşi an, Udrea a candidat tocmai în Neamţ, unde Pinalti făcea minuni mai ceva ca Dragnea în Teleorman.

În 2013, cînd Udrea a încercat să preia conducerea PDL, sprijinită tot de Băsescu, a pierdut în faţa lui Vasile Blaga şi a rupt partidul. În alegerile pentru Parlamentul European din acest an, pusă de asemenea de Băsescu lider neoficial şi vector de imagine al PMP, Udrea a obţinut un scor mai degrabă modest. Cu toate acestea, nu-i putea scăpa preşedinţia PMP, ieri, căci pentru ea a fost creat acest partid. Însă, chiar imediat după victorie, Udrea a ţinut să anunţe o nouă înfrîngere: candidatul PMP la preşedinţia statului este… Cristian Diaconescu. Normal, un partid de dreapta trebuia să fie reprezentat de un socialist reşapat… Omul pare civilizat, dar nu are nici o legătură cu valorile şi principiile Dreptei, are un trecut pesedist şi este lipsit de orice priză la public – un fel de “Dragă Stolo” din scena retragerii cu lacrimi încă înainte de a începe campania. După eşecul de la prezidenţiale, Udrea mai are un singur pas pentru a-şi încheia cariera politică: să nu treacă PMP peste pragul electoral în 2016. Deşi, cine ştie, poate PMP nici nu va mai exista pînă atunci, fiind absorbit de marele partid “de dreapta” rezultat din fuziunea PNL şi PDL.

În cele din urmă, Elena Udrea nici nu este atît de vinovată pentru eşecurile sale trecute şi viitoare. Ea nu este decît un alter ego al lui Traian Băsescu. Încă de la începutul carierei sale politice, a transmis unele mesaje ale lui Băsescu, pe care acesta nu le putea da direct din funcţia de şef al statului, a dus războaie în numele lui, i-a susţinut financiar campaniile, i-a reprezentat voinţa în PDL şi în guvern etc. De aceea, eşecurile Elenei Udrea sînt, de fapt, ale lui Traian Băsescu.

Nedumerirea mea în ce priveşte relaţia ei cu Basescu este daca Udrea i-a fost impusă acestuia de către gaşca Cocos-Petrache-Bittner, care i-a finanţat campaniile electorale şi care s-a dedulcit apoi la tot felul de contracte pe bani publici şi la proprietăţile administrate de RAAPPS – retrocedate prin manevre ticăloase despre care am scris o anchetă în serial prin 2005-2006 -, sau a mizat singur pe un cal mort, fie din pasiune erotică, fie din pricina atrofierii instinctelor sale de animal politic.

Claudiu Târziu