La începutul anilor 2000 am avut privilegiul de a urma un curs de adminsitraţie publică locală la Odense în Danemarca, sub egida Ministerului Externe Danez. Acest curs era interactiv şi avea mobilităţi în diverse oraşe din „ţara lui Hamlet”. Cu această ocazie am interacţionat cu sistemul social, sindical, cultural, politic şi religios danez. La finalul cursului când am primit diplomele din partea ministerului într-un cadru oficial am fost întrebaţi de gazde ce părere avem de societatea daneză. Când mi-a venit rândul am răspuns fără să clipesc: – Noi, românii, deşi am trăit într-o societate socialistă nu am construit comunismul, în schimb voi aţi devenit şi reuşit să creaţi un stat socialist de tip marxist! După o tăcere îndelungată s-a creat o rumoare între gazdele daneze. Nu mi-au făcut reproşuri, dar nici nu m-au dezabrobat pentru ce am afirmat.

Danemarca a fost o surpriză pentru mine atunci. Sistemul social era copiat după cel ideatic comunist şi sindicalist din România anilor 70. Atât că ei faţă de noi aveau menţinută proprietatea privată, în schimb sistemul de organizare, social şi comunitar era construit după cel mai pur stil colectivist şi leninist din Europa de est. Din punct de vedere spiritual am fost şocat moral în Danemarca. Majoritatea covârşitoare a bisericilor erau închise cu lacătul pe uşi, iar cele deschise erau de fapt depozite sau săli de conferinţe şi cinematografe, ca bisericile din Chişinău în era sovietică. În general bisericile daneze în marile oraşe erau flancate pe o parte şi alta de un bordel şi un sex-shop. Aceste magazine ale pornografiei erau pline de danezi tatuaţi, iar pe uşile bisericilor tronau lanţurile. Ateismul şi agnosicismul în Danemarca face ravagii, iar rata sinuciderilor este foarte mare. Aşa că nu mare mi-a fost mirarea că Danemarca este primul stat care obligă preoţii să cunune homosexuali şi lesbiene. Printr-o astfel de măsură Danemarca este primul stat neo-marxist din Europa, care prevede discriminarea creştinilor mai rău ca pe vremea lui IV Stalin.

Societatea daneză a devenit un spațiu de experimente pentru marxiștii europeni. Odinioară o țară care excela în drepturile omului, Danemarca de azi seamănă mai mult cu un sanatoriu mental, unde orice este permis, atâta vreme cât este împotriva firii. Ultima reușită a danezilor: bisericile sunt obligate să oficieze căsătorii între homosexuali, în caz contrar fiind în afara legii, ca pe vremea de dinaintea edictului Împăratului Constantin din 313. Este țara unde un ziar a decis publicare de caricaturi cu profetul Mahomed, pentru a batjocori musulmanii și a demonstra cât de puternică este libertatea de exprimare. Danemarca a adoptat o lege care obligă bisericile (nu doar pe cea luterană, majoritară) să oficieze căsătoriile între cuplurile homosexuale. Potrivit legii, preoții au dreptul de a refuza să oficieze ceremonia, însă episcopii sunt obligați să găsească înlocuitori. În cartea Apocalipsei se afirmă de către Apostolul Ioan într-un verset că „bisericii li se va lua sfeşnicul credinţei”, dacă credincioşii îşi vor trăda crezul şi vor refuza Harul. Ioan se referea la biserica din Efes, iar „sfeşnicul” credinţei a fost luat de la efesieni, astăzi oraşul este o ruină dezgropată pe post de muzeu. Aşa şi cu biserica daneză prin oficierea căsătoriei  între persoane de acelaşi sex, ca în Sodoma şi Gomora, aceasta îşi pierde Harul de la Dumnezeu. Îngerul a luat „sfeşnicul credinţei” bisericii daneze. E o biserică fără Har şi fără Dumnezeu. Într-o astfel de ţară în care biserica şi-a pierdut Harul nu aş dori să trăiesc. Mi-e milă de poporul danez, care a ales calea întunecată a vieţii fără Dumnezeu şi Har. Să ne rugăm pentru ei pentru că e ceva „putred” în Danemarca, primul stat neo-marxist din Europa. Acesta nu poate fi în niciun caz „viitorul” neo-marxist al UE, cu oblăduirea Bruxellului şi SUA.

Ionuţ Ţene