Pentru a înţelege mai bine situaţia geopolitică din Europa de est şi Ucraina, trebuie să aducem câteva clarificări pentru opinia publică românească. Datorită propagandei SUA, UE şi a presei mainstream s-a indus în opinia publică de la noi, ideea că teritoriile noastre sunt sub ocupaţie rusă, nu ucraineană. Este o idee falsă: Bucovina de Nord, Basarabia de sud şi Maramureşul istoric sunt teritorii aflate sub ocupaţie vremelnică a statului Ucraina, nu provincii ale Federaţiei Ruse. Anti-rusismul autorităţilor de la Bucureşti este mimetic şi copiază slugarnic propaganda de război americană. Lumea şi opinia publică în general a uitat cum în 1997 România a fost obligată, la presiunea SUA şi Bruxellului, să semneze tratatul cu Ucraina, ca premisă a integrării în NATO, şi am recunoscut indirect Pactul Ribbentrop – Molotov, adică Bucovina de nord, Basarabia de sud şi nordul Maramureşul istoric la Ucraina. Atunci, românii au fost indignaţi de semnarea tratatului cu Ucraina şi recunoaşterea raptului teritorial din 1940, azi românii spălaţi pe creier de propaganda SUA şi a Bruxellului sar în apărarea integrităţii teritoriale a Ucrainei. În propaganda presei mainstream Ucraina e un fel de fecioară neprihănită, care suferă agresiunea căpcăunului rusesc. Lucrurile nu stau de loc aşa. Ucraina a fost un stat cu drepturi speciale în cadrul URSS, cu ambasador la ONU în perioada comunistă, şi a beneficiat din plin de expansiunea teritorială a fostului stat sovietic. Ucraina nu e „fecioara neprihănită”, ci statul artificial care a primit cadou, datorită victoriei URSS în al doilea război mondial, teritorii care nu i-au aparţinut nicodată, mult mai mult decât Federaţia Rusă: Estul Poloniei, cu capitala comercială poloneză Liov, Transcarpatia de la Ungaria şi Slovacia, nordul Maramureşului istoric, Bucovina de nord şi Basarabia de sud de la România plus Crimeea cadou de la ucraineanul secretar comunist Hrusciov, în 1954. Ucraina a fost un stat beneficiar al rapturilor URSS şi a moştenit teritorii care nu i-au aparţinut nicodată. Deci, Ucraina nu e îngerul nevinovat al democraţiei în luptă cu „axa răului”, ci un stat cinic care persecută minorităţile şi deţine teritorii luate prin cotropire din era sovietică.

Premierul Ungariei Viktor Orban are perfectă dreptate când declară în Parlamentul Ungariei, că ungurii din Transcarpatia trebuie să-şi obţină autonomia, că acest teritoriu nu a aparţinut niciodată Ucrainei. Aş vrea să aud şi eu voci raţionale în Parlamentul României şi miniştrii din guvernul Victor Ponta cerând teritoriile româneşti înapoi furate de Ucraina în perioada URSS: în special Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud şi chiar nordul Maramureşului istoric, cu mănăstirea ortodoxă Peri, ctitorită de Dragoş Vodă. Bucovina de nord şi Basarabia de sud nu sunt teritorii ocupate de Federaţia Rusă, ci de Ucraina „pro-americană” şi „democrată”. Înainte de a se arăta îngrijoraţi de faptul că ruşii îşi iau înapoi ce le-a făcut URSS statului Ucraina cadou: Donbasul şi Crimeia, autorităţile de la Bucureşti trebuie să ceară drepturi pentru românii persecutaţi din Ucraina, să nu se mai închidă şcoliile în limba română de către naţionaliştii ucraineni şi să solicite public revenirea unor teritorii istorice româneşti la Patria Mamă. În conflictul din Ucraina, România nu are un diferend cu Federaţia Rusă, ci cu statul vecin, care ocupă teritorii care nu-i aparţin şi persecută minoritatea română. Preşedintele Băsescu şi premierul Ponta induc greşit în opinia publică românească ideea unui conflict cu Federaţia Rusă care nu există acum, ci doar un diferend teritorial şi naţional cu Ucraina privind protejarea minorităţii române persecutate. O altă poziţie oficială, decât cea a susţinerii revenirii teritoriilor româneşti în graniţele României este trădare de ţară sau propagandă periculoasă în interesul altor mari puteri străine.

Ionuţ Ţene