Veniturile bugetului consolidat rămân în continuare la cote foarte mici, în condiţiile în care evaziunea fiscală a atins în 2013 nivelul de 16,2% din PIB, iar munca la negru este prac­ticată de 27% din numărul celor care muncesc (peste 1,5 milioane de persoane).

La un PIB de 140 de miliarde de euro în 2013, o evaziune de 16% din PIB înseamnă aproape 23 de miliarde de euro, adică jumătate din cât a stâns Fiscul la bugetul consolidat anul trecut (200 mld. lei, adică 45 mld. euro).

Potrivit unei analize semnate de preşe­din­tele Consiliului Fiscal Ionuţ Dumitru, evaziu­nea fiscală a însemnat în 2013 16,2% din PIB (22,7 mld. euro), faţă de 16,7% din PIB în 2012. Cea ma mare evaziune se petrece pe zo­na de TVA, 12,2% din PIB (aproape 17 mld. euro), urmată de evaziunea CAS 2,4% din PIB. În aceeaşi vreme, cu o pondere a veni­tu­rilor în PIB de doar 32,7%, România s-a aflat în 2013 pe penultimul loc în UE (înaintea Lituaniei), media veniturilor în PIB fiind în Uniune de 45,7%. Cea mai mare evaziune de TVA se petrece pe zona industriei alimentare 99,9 mld. lei, urmată de agricultură, cu 6,3 mld. lei. În aceeaşi vreme, România continuă să fie la un nivel foarte jos în topul com­pe­titivităţii economice, arată studiul care aduce ca exemple rapoarte ale Băncii Mondiale. De pildă, România se află pe locul 146 din 148 de ţări în ceea ce priveşte efectul taxelor asupra stimulării muncii sau pe locul 134 din 189 de ţări în privinţa numărului de taxe (ţările sunt ordonante în funcţie de numărul de taxe), 39, fiind necesare 200 de ore pentru a le plăti.

Chiar dacă taxarea veniturilor şi a pro­fitului este mică – 16% – ea este contra­balan­sa­tă de nivelul major al TVA de 24% (locul 4 în UE) şi de taxarea muncii, 44,9% (locul 8 în UE). Or, se observă din analiza şefului Con­siliului Fiscal că evaziunea cea mai mare se pe­trece acolo unde impunerile sunt şi cele mai mari, adică la TVA (12% din PIB) şi la CAS (2,4% din PIB).

În privinţa muncii la negru, aceasta depăşeşte nivelul de 1,5 milioane de persoane, adică 27% din total, indică raportul citat. Cei mai mulţi muncesc la negru în construcţii (66,2% din total), reparare şi întreţinere de maşini (63% din total) sau activităţi de servicii informative (60% din total). În aceste condiţii, devine aproape clar de ce România este pe penultimul loc în UE (înaintea Danemarcei) în privinţa numărului de contributori la sistemul public de pensii ce revin la 100 de pensionari – doar în cazul României şi al Danemarcei acesta fiind de sub 100, adică avem mai mulţi pensionari decât angajaţi. Până şi în Grecia, ţară lovită cumplit de criză, există peste 1,5 muncitori la un pensionar sau în Irlanda şi Spania, unde sunt peste 2 angajaţi la un pen­sionar. Aşa stând lucrurile, sistemul de pensii este pe deficit an de an (a reprezentat 3,55% din PIB în 2013), deficit care se va adânci odată cu reducerea CAS, dacă nu se face nimic.

În faţa aceste situaţii, şeful Consiliului fiscal proune, în privinţa fiscalităţii indirecte, o toleranţă zero faţă de evaziunea fiscală, restructurarea ANAF, reducerea birocraţiei şi a costruilor de conformare la plată, dar şi transparentizarea totală a cheltuielilor bugetare pentru stimulara conformării volunare.

Pe partea de politici sociale, se propune restructurarea sistemului de contribuţii sociale cu introducerea unui tratament egal al contribuabilului indiferent de forma de venit, o strategie de echilibrare financiară a bugetelor de asigurări, dar şi regândirea sistemului de ajutoare sociale şi a politicii demografice.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.07.2014