M-am săturat de voi, cei ce spuneți că v-ați săturat de noi! M-am săturat de cei ce, din inima țării mele, spun că s-au săturat de țara mea! M-am săturat și de acele consilii anti-discriminare, în fapt, oficine de discriminare fățișă a românilor, care ne interzic clipurile de promovare a frumuseților țării din cauza unor presupuse criterii de discriminare. Căci, pentru ei, în urâțenia și mizeria lor, frumusețea este un criteriu discriminatoriu.

M-am săturat să vad cum Muzeul Țăranului Român devine locul elogiilor orgiilor de prostituție pseudointelectuală: de la expoziții dedicate manifestărilor homosexuale la ridicarea la rang de artă a mâzgălelilor cu ulei ce portretizează maneliștii și, mai ales, manelismul ca fenomen de știrbire și sufocare a identității noastre.

M-am săturat să vad cum pe străzile noastre doar o singură frumusețe are acordul „lor” pentru a fi promovată: expresia europeană a femeii cu barbă. Și m-am săturat să văd Bucureștiul transformat din „micul Paris” în capitala paradelor gay.

M-am săturat și de cei ce, de peste mări și țări, fără a avea măcar curiozitatea să vadă cum stau treburile pe aici, ne ponegresc. Noi, dacă am fi spus astfel de vorbe despre ei, ori despre meleagurile lor „alese”, am fi fost târâți între coperțile fabricate ale discriminărilor. În schimb, ei permit să spună orice despre noi. Dar până când?

Astăzi, un alt reprezentant al seminției „lor” a fost ales pentru continuitatea procesului de învinovățire a noastră prin aceleași acuzații și reproșuri. Un scriitor american cu origini evreiești, și cu „strămoșii în România” după cum se caracterizează, ne pune apostila mizeriei generalizate: „România este un loc oribil”. Un loc oribil dar totodată „minunat”.

Un loc oribil pentru că nu lasă desfrâu promovării homosexuale, un loc oribil pentru că țiganii sunt atât de discriminați încât scriitorul vede „o paralelă între opresiunea strămoșilor săi evrei și opresiunea rromilor”, un loc oribil pentru că, deși el a făcut efortul să vină în această țară oribilă pentru a-și lansa o carte, i s-a anulat conferința despre identitatea gay care trebuia să aibă loc taman la Biblioteca Centrală Universitară din București! Totuși, pentru că i s-a asigurat în cele din urmă susținerea prelegerilor într-o sală de cinema, nu a unui studio prăfuit de țară, poate din Dorohoi, de unde își trage sămânța acestei dușmănii împotriva noastră, ci în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, Andrew Solomon, pe numele lui oribil de românesc, a pus și o virgulă editorialului său din The New Yorker: „România este un loc oribil, dar totodată minunat”.

Da, este un loc minunat dacă se organizează conferințe LGBT, minunat dacă scriitorii români îi cer scuze pentru „situația creată” (adică, tentativa de a nu transforma edificiile noastre de cultură în tribune pentru promovarea libertăților gay). Deși nu am înțeles în numele cui și-a cerut scuze Mircea Cărtărescu, dar sperăm că nu în numele nostru, al poporului, ci poate a editurii Homoanitas unde a apărut cartea de neînțelepciuni a lui Solomon!

Evident, Andrew Solomon nu suflă în editorialul din publicația americană „The New Yorker” nici o vorbă despre românii frumoși. Despre frumusețea țării din care provin „strămoșii” lui (și, de fapt, ce ne poate spune nouă un individ care cunoaşte România prin povestirile evreilor plecaţi și prin prisma ONG-urilor care se ocupă de „libertățile sexuale”?!). El vorbește doar despre „situația copiilor de etnie rromă”, evident o corecție lingvistică strecurată de asociația care i-a facilitat prezența aici (pentru că altminteri ar fi vorbit despre țigani), așa cum a strecurat și continuitatea acuzei de pogrom, prin personajul „bunicul din partea tatălui”- care a plecat în Statele Unite ale Americii, când avea 16 ani, atenție!, „fugind de pogrom şi sărăcie”, el „un fermier din Dorohoi” (dar câți evrei au tras la truda pământului alături de țăranii noștri?!).

Și ajungem la cea de a treia dovadă al fabricii de argumente. Ceea ce doare de fapt asociația de promovare LGBT care l-a adus aici. Faptul că România „a respins un proiect de lege care ar fi garantat recunoaşterea legală a cuplurilor gay”.

„Este un loc oribil şi am fost norocoşi că am plecat de acolo, dar este, de asemenea, un loc minunat şi sunt norocos că m-am întors” – își încheie editorialul scriitorul evreu A. Solomon. Probabil, va fi norocos în clipa în care, pentru a nu-și dezamăgi „strămoșii” și seminția, va cere și va primi anumite recunoșteri, recompense, retrocedări…

P.S.: Titlul editorialului lui Solomon este cât se poate de nefericit (sau poate că nu!), cititorii americanii riscând să nu înțeleagă exact pe cine descrie el acolo când spune: „Gay, evreu, bolnav mintal şi susţinător al romilor în România”. Oricum, faptul că Solomon a mers și la mormântul străbunilor de la Dorohoi (deși tot el spune că nu știe exact de unde se trage!) poate fi un pas spre a înțelege cum a apărut el pe lume și cât se pune în antiteză cu ceea ce promovează pe estradele Bucureștilor!

Cezar Adonis Mihalache – Ziarul Natiunea