Poezia e o brunetă despletită de zefir

sau păpădie în bătaia dimineţii
Poezia poate fi blonda fatală şi platinată
Singură pe braţul întrebării sau mirării

Poezia sigur e femeia frumoasă
Plămădită în cuvintele despărţite de mare
cu metaforele încărcate de soare
cu pieptul rotund de lună plină

Poezia vorbeşte în silbe lungi şi adânci
cât podul unui râu de munte
cât genele nopţii de mătase
cât un pahar plin de uitare

Poezia aleargă firavă cum dragostea adolescenţa
Buzele ei sunt trandafirii lui Rainer Maria Rilke

Ionuţ Ţene