Angajatorii români au plătit anul trecut salarii şi taxe aferente acestora în cuantum de 47 de miliarde de euro, cu 11 miliarde mai puţin faţă de anul 2008, potrivit celor mai recente date ale Eu­rostat, biroul de statistică al Comisiei Europene.

Pierderea a peste 400.000 de locuri de muncă în perioada 2008- 2013, scăderea unor salarii sau înlocuirea angajaţilor „scumpi“ cu personal fără experienţă au dus în declin un indicator care este folosit ca slogan pentru promovarea României în faţa investitorilor străini: forţa de muncă ieftină.

„România iese în evidenţă în Europa Cen­trală şi de Est prin ocuparea redusă a forţei de muncă şi prin angajaţii cu salarii mici, de aceea masa salarială este redusă prin com-paraţie cu alte state. Competivitatea noastră este dată în primul rând pe com­po­nenta de preţ, însă această politică nu poate continua la nesfârşit, pentru că întotdeauna se vor găsi destinaţii mai ieftine din punctul de vedere al costurilor cu forţa de muncă“, a spus Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

Iar scăderea cheltuielilor cu salariile s-a văzut imediat în consum, având în vedere că în perioada 2009 – 2012 indicatorul consumu­lui a cunoscut o scădere cumulată de circa 15%, anul trecut a stagnat, iar primele creşte­ri de peste 5% au fost înregistrate de-abia de anul acesta.

O explicaţie pentru scăderea masei sala­riale din economie faţă de anul 2008 o re­pre­zintă şi reducerea personalului din sec­torul bugetar, astfel că, dacă în perioada 2007 – 2008 s-au făcut angajări masive la stat, nu­mărul de bugetari era de circa 1,4 milioane de persoane şi s-au majorat salariile nesuste­na­bil, explică Cristian Pârvan, secretarul ge­neral al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

„În perioada 2007- 2008 s-au crescut veniturile prin toate mijloacele pentru a se majora salariile bugetarilor, dar şi pentru a creşte numărul de bugetari, iar atunci au apărut renumitele sporuri de zâmbet sau de revenire la întoarcerea din concediu. În 2009 a fost nevoie să se taie în carne vie, de atunci a început să scadă masa sa­larială, pentru că a fost o inflaţie şi numerică, şi ca structură a veni­turilor în rândul bugetarilor“, a spus Pârvan.

În prezent, numărul de salariaţi bugetari este sub 1,2 milioane de persoane, însă faţă de anul 2008 cheltuielile totale cu salariile bugetarilor au scăzut cu 1,3 miliarde de euro în 2013, ceea ce înseamnă că scăderea masivă a masei salariale din economie a provenit mai ales din rândul companiilor private, iar trei sferturi din angajaţii din economie lu­crează la privat.

Cu o populaţie de 20 de milioa­ne de locuitori dintre care mai puţin de jumătate dintre cei apţi de muncă au statut de salariat, repartizarea sala­ria­ţilor în funcţie de nivelul salarial arată că în con­tinuare peste două treimi din angajaţii români câştigă sub 2.000 de lei brut pe lună şi doar 5% au salarii mai mari de 5.000 de lei brut pe lună. În provincie, unde angajările s-au făcut mai ales în industrii precum cea a componentelor auto, angajatorii au făcut înţe­legeri nescrise pentru a nu creşte sa­la­riile angajaţilor, eventual pentru a le men­ţine la nivelul minim pe economie pentru func­ţiile în care se poate acest lucru, pen­tru a-şi menţine sau creşte profitabili­ta­tea. Doar acolo unde au existat sindicate pu­ter­nice, cum a fost cazul Automobile Dacia, au cres­cut salariile semnificativ, iar rezul­ta­tele s-au vă­zut în statisticile privind nivelul ri­di­cat al sa­lariului mediu din judeţul Argeş prin comparaţie cu cele din judeţele vecine.

Numărul scăzut de salariaţi (4,3 milioa­ne de persoane) raportat la totalul locuito­rilor din România se reflectă şi în nivelul masei salariale totale. România are aproape aceleaşi cheltuieli salariale ca şi Ungaria (ca valoare), deşi în Ungaria numărul de locuitori este la jumătate faţă de România.

„Soluţia pentru creşterea masei salariale este crearea de locuri de muncă cu salarii mai mari, pentru că degeaba creezi un loc de mun­că în comerţ dacă dai afară un angajat din industrie, cu un grad de calificare mai înalt“, a mai spus Cristian Pârvan de la AOAR.

Germania, Franţa şi Marea Britanie, state din UE cu cea mai numeroasă populaţie stabilă, au şi cele mai mari mase salariale. Astfel, în Ger­ma­nia, unde sunt peste 80 de milioane de locui­tori din care 44% au un loc de muncă, angajatorii plătesc salarii de peste 1.400 de miliarde de euro pe an, ceea ce reprezintă aproape 52% din PIB. Şomajul de 5% din Germania „validează“ faptul că acesta este un stat în care majoritatea celor care sunt apţi de muncă s-au şi angajat.

În Franţa, unde există peste 65 de mi­lioane de locuitori (dintre care 35% sunt salariaţi), iar şomajul depăşeşte 10%, angajatorii au plătit salarii de peste 1.000 de miliarde de euro anul trecut. Olanda, care are cu peste 3 milioane de locuitori mai puţin decât România, plăteşte anual salarii de 310 miliarde de euro (echivalentul a 51% din Produsul Intern Brut), de peste şase ori mai mult ca valoare decât în România.

Doar în câteva state, pe lângă Româ­nia, au existat scăderi ale masei salariale totale în 2013 prin comparaţie cu 2008, acestea fiind Spania, Grecia, Portugalia, Irlanda şi Ungaria.

„Masa salarială nu poate creşte arbitrar. Pentru circa un milion de angajaţi care câştigă la nivelul salariului minim pe economie, salariile au crescut cu 200 de lei în ultimii doi ani, însă încasările de la buget din impozitul pe salarii nu au crescut, iar explicaţia constă în faptul că s-au făcut concedieri din rândul oamenilor mai vechi, mai experimentaţi, care au fost înlocuiţi cu angajaţi noi, mai slab calificaţi şi pe salarii mai mici“, a mai spus Pârvan.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 01.07.2014