Vedere din Zlatni Peasăți, Nisipurile de Aur sau Golden Sands

Anul acesta am ales o vacanță ultra all inclusive la Zlatni Peasăți sau cunoscută de români cu numele de Nisipurile de Aur. Numeroșii turiști englezi, germani și evrei îi spun simplu Golden Sands. A fost o dorință de a mea să merg în cea mai celebră stațiune bulgărească, deoarece numele ei îmi amintea de emisiunile de la Europa Liberă din anii 80, când redactorii criticau regimul Ceaușescu că a interzis cazinourile din Constanța și protipendada bucureșteană juca poker și ruletă la bulgari, în stațiunea Nisipurile de Aur. Aici la începutul anilor 80, frații Becali jucau la ruletă, la cunoscutul Casino din stațiune, în preajma turcului care a atentat la viața Papei Ioan Paul al II-lea, la ordinele serviciilor secrete bulgare subordonate complet KGB. În comunism, Nisipurile de Aur erau un fel de Monte Carlo pentru nomenclatura sovietică. După 1990 stațiunea a fost privatizată. Nemții au pus mâna pe ea și au transformat-o într-un resort de hoteluri de patru și cinci stele cu sistemul all inclusive și ultra all inclusive. Toate hotelurile sunt renovate și modernizate. Totuși majoritatea turiștilor din stațiune, circa 70% sunt români, fapt ce face din Litoralul bulgăresc o prelungire al celui românesc. Restul turiștilor sunt nemți, englezi, danezi, polonezi, evrei, ruși, ucraineni și arabi. Celebrele cazinouri comuniste s-au păstrat și am văzut în weekend cum vin autocarele de la aeroport cu turiști bogați din Israel și Germania păziți de firme de securitate cu pistoale mitralieră ca să-i aducă să joace toată noaptea la cazino.

Viața de noapte e foarte activă, nemții și englezii, care nu prea stau la mare și piscine ziua, bat sex-shopurile, night cluburile, se îmbată criță și urlă pe străzile stațiunii drogați și se leagă de trecători. Nu de puține ori am văzut maneliștii bucureșteni care le aplică nemților și englezilor o corecție binemeritată pentru obrăznicia lor decadentă. Stațiunea e modernizată dar datorită fervorii imobiliare din anii 90 pe toate spațiile verzi s-au construit hoteluri și pensiuni. Un minus. De aceea nu sunt locuri de promenadă, grădini și parcări. Stațiunea e mică și înghesuită ca un bazar. E un fel de Mamaia pe teritoriul stațiunii Venus sau Saturn de la noi. Ceea ce face frumoasă stațiunea e plaja de 100 metri lățime și 3,5 km lungime. Nisipul auriu unic în Europa face toți banii. La 10 km distanță, la Albena nisipul e alb. Pe drept cuvânt își merită denumirea stațiunea Nisipurile de Aur. Am străbătut litoralul nostru, cel grecesc, turcesc, rusesc, riviera italiană etc, dar nu am văzut așa nisip de fin de culoarea aurului nicăieri.

Hotelurile oferă servicii de lux, iar românii se simt aici ca acasă, pentru că personalul și cei care lucrează în servicii au învățat românește. Nu a trebuit să schimb euro sau lei în leva. Orice serviciu și magazin se plătește în lei, care aici e valută forte. Litoralul bulgăresc fără români ar da faliment. Apa din mare e caldă și mai albastră sau curată deoarece cu cât cobori mai la sud de vărsarea Dunării aluviunile se disipează. Clima e dulce și asemănătoare cu cea din nordul Greciei. Se poate face baie și plajă și în septembrie. De la Nisipuri poți vizita castelul Reginei Maria de la Balcik sau orașul bizantin Nessebar. Viața de noapte e intensă dar nu se ridică la nivelul celei din Mamaia. Cluburile de noapte din Mamaia fac diferența, la fel și telegondola, pasarela și Aqua park-ul. Faleza din Mamaia modernizată de Radu Mazăre bate orice stațiune din Europa și face din Mamaia, capitala distracției la mare din Europa. Oricum e de mers la Nisipurile de Aur. E un fel de Mamaia în miniatură și mai palpitant ca linișita Albena. Totuși cu copii e de preferat să mergi la Albena. În centrul stațiunii e montată o corabie, copie după cea a amiralului englez Nelson, care e atracția copiilor.

Ionuț Țene