US Open este cel mai valoros Grand Slam al lumii, e un maraton de 15 zile în care se înfrunta peste 320 de tenismeni, cei mai buni de pe întreg pământul. Evident, cei mai numeroşi sunt din Statele Unite, care sunt o pepinieră de tenismeni, de sportivi în general. Zeci de tenismeni americani (numai la băieţi am numărat 76) se înfruntă cu sportivi din alte părţi ale lumii, deşi majoritatea, cei mai buni, se antrenează pe baze sportive americane.

Chiar din primul tur meciurile au fost extrem de disputate şi urmărite cu sufletul la gură de un număr mare de spectatori, care au umplut până la refuz unele arene, cum s-a întâmplat la meciul dintre experimentatul Mikhail Youzhny, din Rusia, şi australianul Nick Kyrgios, de 19 ani, câştigat de acesta într-o manieră fantastică. Un jucător revelaţie, care trebuie urmărit în continuare. O revelaţie a fost şi Danielle Rose Collins, debutanta care a jucat un set fenomenal cu Simona Halep, câştigându-l cu 7-6. Băieţoiul nostru s-a întrebuinţat serios să câştige meciul, revenind puternic în celelalte două seturi. Dar impresia este că s-a chinuit, că nu şi-a revenit după eşecurile de la Cincinnati şi New Haven, în comparaţie cu Collins, care nu a avut nimic de pierdut, a jucat un tenis feminin frumos, spectaculos, amintind de alura (are 1,75 m) şi eleganţa unor mari sportive ca Sharapova şi Bouchard.

Evident, dominanta turneului este modestia, pe care o implică profesionalismul acestui sport. Felul cum o susţine presa din România pe Halep îi aduce numai rău. Nu e prima oară când presa, din nevoia de scandal, de senzaţii tari, de hâhâială generalizată, face victime din tineri serioşi, care nu au nevoie de o asemenea “susţinere”. Mulţi tineri români de aici din America îmi spun că primul lucru de care trebuie să scape este balastul presei de acasă, o coadă care atârnă greu. Când scapă, încep să-şi vadă de carieră.
Dacă cu adevărat o preţuiesc pe jucătoarea noastră, e timpul ca ziariştii de acasă să dovedească măsură, respect, să nu mai fie bombastici, să se facă de ruşine în faţa oricărui cititor competent. Cui folosesc aberaţii de tipul “Simona cucereşte America”? O fi surata lui Cristofor Columb? Aici sportivele se reprezintă pe sine, nu reeprezintă o ţară, o reprezintă, dar altfel, nu cu hei-rup-ismul dâmboviţean, cu mahalaua patriotardă. Cred că dacă nu ar juca într-un astfel de mediu select, Halep ar cădea repede pradă mitocănizării, fiindcă ea e uşor de pervertit, o încântă parada succesului şi e aproape să o dea pe de lături cu orice declaraţie.

La deschiderea US Open, fostul mare tenisman suedez Mats Wilander le-a numit ca favorite ale turneului feminin pe Serena Williams, Victoria Azarenka şi Maria Sharapova. Iar ca posibilă surpriză pe Sloane Stephens. Nici un cuvânt despre Halep. Şi e păcat, fiindcă ea e ambiţioasă, talentată, perfecţionistă. Dar deocamdată se află pe la mijlocul eşicherului valoric. Halep trebuie să înţeleagă că nu înseamnă nimic locul 2 dacă nu dovedeşte pe teren că îl merită şi dacă o sportivă de pe locul 553, Collins, e mai aplaudată decât ea! Collins e prima oară într-un turneu de Grand Slam, ea a fost invitată de organizatori să participe la US Open pentru că este câştigătoare a unui circuit local între Colegii americane, jucând numai în competiţii de amatori. E tânără, are 20 de ani şi sigur vom mai auzi de ea.

Ne bucurăm că celelalte sportive din România, participante la US Open, Irina Begu şi Alexandra Dulgheru (Sorana Cîrstea joacă marţi), au trecut de primul tur, în linişte, fiindcă nimeni nu scrie despre ele. Tam-tam-ul e în altă parte. Să vedem ce-o fi mai departe.

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York