Cuvântul „bulgar” a ajuns în engleza medievală să desemneze sodomia – “buggery”, prin intermediul francezului „bougre” cu referire la secta bogomililor bulgari, inspiratorii ereziei cathare din Franţa, adepţii celor două erezii fiind acuzaţi că practicau sodomia.

Bulgaria medievală a fost un teren fertil pentru tot felul de erezii. Mi-a atras atenţia mai ales una răspândită pe 1300, în perioada în care la nordul Dunării se înscăuna Basarab voievod. Cronicarul ne spune că un călugăr pe nume Theodosius – „ignorant în vorbă şi faptă” – a fost considerat de diavol ca fiind bun de folosit drept unealtă. Aşa că, inspirat de diavol, călugărul Theodosius a început „să înveţe femeile să divorţeze de bărbaţii lor, dar şi pe bărbaţi să divorţeze de femeile lor (…) Diavolul era aşa de puternic că a făcut o mulţime de femei să-l urmeze şi nu doar femei, ci şi tineri şi câţiva bărbaţi (…) mergeau în pustiuri şi peşteri şi alte locuri uitate de Dumnezeu. Şi erau de o urâciune şi o scârboşenie de nu puteau fi priviţi. El îşi scotea hainele şi umbla gol-goluţ înaintea lor, poruncindu-le să umble şi ei goi, fără nici o haină. Ce lucru ruşinos! Le poruncea să nu umble altfel, ci să calce pe urmele lui, înşiraţi după el, pentru că le spunea că aşa umblau apostolii lui Hristos. Iar ei, la îndemnul diavolului, se grăbeau să se alăture acestei nebunii. Şi când cădea seara, altă ruşine! Se adunau toţi grămadă într-o casă fără să se teamă de Dumnezeu sau să aibă puţină ruşine. Pierzându-şi socotinţa, trăiau ca nebunii şi animalele.”

Un fel de MISA şi un Gregorian Bivolaru din vechime.

George Damian