Muzeul Etnografic al Transilvaniei, în parteneriat cu Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul „Astra” din Sibiu şi Biblioteca Judeţeană Mureş din Târgu-Mureş, propune publicului, în perioada 7-31 august 2014, Expoziţia Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar din secolul XVIII. Vernisaj va avea loc joi, 7 august, la ora 17:00.

Curajoasa abordare a picturii vechilor biserici româneşti, datorată în mare parte unor artişti anonimi, este relevantă în expoziţia ce se anunţă a fi şi un mod de cunoaştere a universului spiritual al credincioşilor, prin prezenţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dragomireşti din Maramureş.

Maestrul anonim a cărui creaţie va putea fi admirată în sălile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, unde vor fi expuse circa 30 din lucrările sale, a activat în localităţi din jurul Clujului şi în Sălaj, cea mai timpurie atestare fiind din 1748, iar cea mai târzie din 1779. Deoarece nu a fost identificată nicio lucrare semnată, arta acestui pictor rămas anonim nu a constituit subiectul unor lucrări ştiinţifice, fiind practic necunoscută. Opera Maestrului anonim este restituită acum pentru prima dată, sub semnul tainei care, în tradiţia bizantină, a îmbinat calităţile artistice cu revelaţia divină, însuşi Dumnezeu fiind accesibil simbolic oamenilor prin icoanele înfăptuite cu smerenie şi credinţă.

Binecredincios şi înzestrat cu talent, Maestrul anonim al icoanelor clujene şi sălăjene se numără printre pictorii aleşi a fi autori ai unor icoane miraculoase, una din picturile sale, icoana Maicii Domnului cu Pruncul din Mănăstirea maramureşeană de la Dragomireşti dovedindu-se incombustibilă, fiind singura supravieţuitoare a incendiului care a mistuit, în 1949, biserica mănăstirii. Icoana miraculoasă de la Dragomireşti îmbogăţeşte expoziţia nu numai din dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe pictor, dar este importantă mai ales ca experienţă a trăirii personale a credinţei şi evlaviei, una din componentele esenţiale de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind calitatea sa de a mijloci prezenţa reală a divinităţii.

Expoziţia îşi propune să îmbine latura estetică şi artistică a icoanei cu cea spirituală, taumaturgică şi transcendentală, propunând o cunoaştere deopotrivă din exterior şi interior a unui obiect al credinţei aproape nelipsit din universul nostru cotidian, dar căruia adesea îi este uitată adevărata semnificaţie.