După un sfert de secol de umilință şi deznădejdă, de jafuri naţionale şi de atentate la integritatea naţiunii române, avem acum parte de ultimul supliciu, oferit cu mare largheţe şi în total dispreţ de către scumpii noştri oligarhi ai puterii politice. Este vorba, desigur, despre lista candidaţilor propuşi sau auto-propuşi la alegerile prezidenţiale… O altă cacealma oferită pe tavă românilor, o lista a ruşinii naţionale, fără doar şi poate, pentru că, la o privire atentă, vedem clar, cum ni se aruncă praf în ochi pentru a ne prezenta la urne cu toţii, în turmă, să ne alegem „pastorul”.

Cam toţi candidaţii au fost părtaşi la jaful naţional. Că au fost consilieri, primari, miniştri şi/sau parlamentari, ei au acceptat tacit jocul infractorilor, al acelora din eşalonul doi şi trei al PCR şi al securiştilor care au preluat puterea statului după ’89, ori, pur şi simplu, sunt doar slugile credincioase ale acestora.

Cu toţi sunt demni de sfânta justiţie… Fie că vorbim de Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohnnis, Cătălin Predoiu, Monica Macovei, Cristi Diaconescu sau Elena Udrea, Viorel Cataramă, Teodor Meleşcanu sau Victor Ponta. Sunt nume grele în acest joc politic murdar, în care perdanți am fost noi toţi. Toţi aceşti candidaţi au ajuns în politică prin numiri de la partid şi prin cotizări consistente la găştile de partid. Și-au pus apoi semnăturile pe documentele de trădare şi jaf naţional, distrugând economia şi băncile, dar şi resursele energetice ale ţării, ţinându-ne în lesă prin manipulare şi dezinformare. Toţi aceşti candidaţi nu sunt altceva decât rotiţe ale sistemului politic infracţional. Ei vin după ani şi ani de politică deşănţată, făcând figuraţie în parlament şi în funcţiile în care au fost puşi, înscăunaţi, nu datorită profesionalismului lor, ci, aşa cum arătam grație contribuţiei lor la hoţia naţională. Iar acum, în total dispreţ şi bătaie de joc, pozează în fete mari, în politica românească, prostindu-i în continuare pe fraierii votanţi, manipulaţi prin televiziuni şi net.

Desigur voi fi contestat de unii şi alţii, suporteri ai acestori jucători trişori ai ruletei electorale. Ei bine, doar suntem în democraţie şi avem dreptul la opinii, avem dreptul de a lătra singuri la lună, pentru că nimănui nu-i va păsa de opiniile noastre… Prin urmare voi răspunde, dragi combatanţi, aşa: toţi politicienii candidaţi au făcut politica acestui sistem, au fost înregimentaţi şi „setaţi” pe jaf şi asuprire. Fie că au făcut direct jocul infractorilor fie că s-au implicat ei direct. Au zăcut pe scaunele puterii ani şi ani de parcă le-ar fi moştenit de la bunii şi străbunii lor, unii au migrat politic pe la trei-patru partide, fiind cumpăraţi ca jucătorii liberi de contract de către grupările care aveau nevoie de „profesionişti”. Doar să fie în continuare ei la putere, să-şi continue afacerile.

Nu am văzut discernământ, nu am văzut decentă şi nu am văzut o opoziţie clară a acestora față de actualul sistem politic. Cel mai posibil scenariu a fost când unii dintre aceşti candidaţi s-au abţinut sau, mai pe româneşte, au acceptat tacit orice lovitură dată naţiunii, prin vânzări, retrocedări, privatizări, În fapt, au coalizat frăţeşte cu manipulatorii şi infractorii, făcându-se părtaşi la acest jaf naţional… Ne apucă disperare când vedem că la vremuri noi, vor fi… aceiaşi!

Aşadar, vom merge la vot şi vom alege răul cel mai mic, care, într-un an, va creşte cât altul în zece şi va deveni răul cel mare. Avem deja antecedente în acest sens când, votând un rău mic, acesta a devenit apoi un monstru uriaş. Dar lecţiile acestea nu le mai învăţăm niciodată! Vom spune că nu aivem de unde alege altul mai bun! Aproape că aş crede acest lucru, dar, având în vedere legea electorală actuală, pot spune doar că şi-au făcut legile pe măsură lor, a politicienilor, unde să poate să se perpetueze aceaşi specie de oameni politici şi unde cei „mici” din afară jocului politic să nu aibă succes.

Cum va putea o persoană cu o probitate internaţională recunoscută să pătrundă în topul candidaţilor dacă aceasta nu este cunoscută şi în ţară? Păi, cum? Nu a fost în topul publicaţilor de scandal politic şi monden? Nu a făcut parte din comisiile pentru celebrele privatizări? Nu este recunoscut de către partidele din Top? Nu îl recomandă nimeni din vechea gardă de partid? Nu a semnat şi nu a acceptat (votat) vânzarea aurului, energiei şi gazelor? Nu a fost prezent la celebrele show-uri politice şi nu a fost organizator de serbări câmpeneşti, stropite cu bere şi asortate cu mititei? Nu a trecut pe la trei-patru partide făcându-şi mâna în politica noastră? Faţă de toate acestea şi altele, orice nou venit în caruselul electoral este un novice, un nimeni. Chiar dacă are recunoaştere internaţională, chiar dacă este un om de afaceri de succes, muncind pe rupte pentru firma sa, tot un nimeni în politică va fi!

Prin urmare doar cei din „liga partidelor” au notorietate. Doar cei care și-au frecat coatele pe băncile parlamentului şi ale partidelor, ani la rândul, ori au cărat mapa „varanilor” politruci, au „experienţă”, doar ei ştiu ce făină se macină la moară oligarhiilor de partid.

De ce nu vor să schimbe legea electorală actuală care este total depăşită şi anacronică? De ce nu doresc introducerea unor articole care să stipuleze clar: un candidat o legislatură, maxim două, și acelea doar în cazuri excepţionale? De ce nu acceptă interzicerea migrării politice unde un candidat, odată ales la un partid, să-și piardă funcţia pe care a fost ales, la schimbarea partidului? De ce nu se acceptă interzicerea numirilor pe orice funcţii, politice sau de conducere, totul să se bazeze pe competențe și abia apoi, odată evaluat, candidatul să devină eligibil pe lista acelui partid?

De ce? Simplu, pentru a accede la putere tot oligarhia de partid, și a se perpetua şmecheria şi infracţionalitatea… De ce nu ne întrebăm noi toţi ce tip de candidat dorim şi apoi să cerem implementarea acestui tip, în lege, pentru a alege, în sfârşit candidaţi care merită să fie măcar în acea listă! De ce?

Viorel Sandu – Ziarul Natiunea