Încapacitatea noii conduceri pro-europene de la Kiev de a purta negocieri cu Rusia şi a găsi o cale diplomatică la războiul din estul Ucrainei mă face să mă gândesc la faptul că liderii ucraineni au interese financiare legate de „glasul armelor”. Petro Poroşenko, Arseni Ianetiuk sau Olexandr Turcinov au declarat recent că nu doresc o cale diplomatică la confruntările din estul ţării, care au lăsat oraşe mari, ca Doneţk, Lugansk sau Slaviansk într-o catastrofă umanitară: fără apă, electricitate, medicamente sau alimente. Liderii ucraineni trebuie să realizeze că ţara lor nu a plătit factura apartanenţei la URSS. Ucrainenii nu pot fi beneficiarii victoriei URSS în al doilea război mondial, ca acum să nu dea înapoi ruşilor ce nu a fost a Kievului niciodată. Crimeea a fost teritoriu ocupat de ţarii ruşi de la turci şi tătari în 1784 şi oferită cadou de secretarul general ucrainean Hrusciov în 1954 către RSS Ucraina. Mai mult, tot vestul Ucrainei este teritoriu polonez, slovac, ungar şi românesc ocupat de sovietici în 1945 şi oferit de Stalin cadou Kievului. Iar celebrul Donbass, teritoriu rusesc, a fost dăruit de Lenin în 1924 Ucrainei pentru a avea Kievul acces la resurse minerale şi cărbune. Ucraina din punct de vedere teritorial e un stat inventat. Ucraina istorică cuprinde Kievul, Bugul şi Nipru, restul e cadou primit de la Imperiul Ţarist sau URSS. Să vi azi să aperi intangibilitatea şi integritatea frontierelor ucrainene cu preţul a distrugerii cu tunurile a zeci de oraşe locuite de ruşi este epurare etnică şi crimă de război. Deşi au un război civil pe teritoriul propriu, liderii de la Kiev nu înţeleg că au ajuns uneltele unor interese geopolitice dincolo de cauza Ucrainei. Să distrugi oraşe de milioane de locuitori, să le ocupi cu armata, ca după ce le-ai pacificat cu armele se pune întrebarea firească: cu ce bani le reconstruieşti şi populaţia civilă rusă majoritară oare va fi de acord cu ocupaţia străină, nu se va revolta din nou? La votul democratic tot partidele proruseşti vor fi alese şi se va relua spirala violenţelor. Şi atunci la ce foloseşte acest război stupid. Kievul nu poate guverna un teritoriu ostil doar cu tancurile.

Încăpăţânarea cu care doresc războiul liderii de la Kiev mă fac să cred că au interese pecuniare privind continuarea războiului. Pentru politicienii ucraineni e o afacere bună. Situația din Ucraina nu poate fi soluționată decât pe cale armată, cu ajutorul forțelor armate, iar calea diplomatic nu este suficientă pentru a pune capăt conflictului din estul țării, a apreciat Turcinov într-un interviu recent. “Doar armata ucraineană este în stare să pună capăt acestui război, eliberând complet regiunile Doneţk şi Lugansk”, a subliniat preşedintele Parlamentului ucrainean. În timp ce poporul ucrainean se afundă în sărăcie, foamete şi distrugeri civile, liderii de la Kiev semnează contracte grase cu firme de armament internaţionale, făcând din război o afacere care le îngraşă conturile din străinătate. Poporul de la Kiev şi din vestul ţării e folosit ca şi carne de tun pe un teritoriu din est, care a aparţinut de o mie de ani Rusiei. Minoritarii români, maghiari, polonezi şi slovaci din vest sunt trimişi să moară în Donbass pentru trio-ul de origine etncă incertă Porosenko, Ianetiuk şi Turcinov, pentru ca să facă avere din situaţia de război, care, iată, îl promovează în locul diplomaţiei. Când se vor trezi, peste câteva luni, ucrainenii din reveria Euromaidanului vor descoperi că au făcută ţara ţăndări, la fel ca românii după 1989. Ei vor rămâne să-şi plângă morţii şi sărăcia, iar trio-ul aventurier de la Kiev să-şi cheltuie banii pe insule exotice făcuţi cu cinism pe cadavrele unei ţări, care nu plătise preţul independenţei şi ruperii de URSS în 1991.

Ionuţ Ţene