După ce românii au arborat cu seninătate steagurile NATO chiar şi pe grădiniţe, transformându-le în posibile ţinte militare, acum primesc cu la fel de multă seninătate vestea că NATO va instala baze militare permanente pe teritoriul ţării noastre. De la aderarea României la NATO în martie 2004, armata naţională a României a fost decimată şi singurele conflicte în care au fost implicaţi militari români au fost în afara graniţelor, la iniţiativa americanilor. Secretarul general al NATO, Andres Fogh Rasmussen, a anunţata că urmează să contracareze tendinţele expanioniste ale Rusiei prin amplasarea unor baze militare permanente în ţările din Estul Europei, inclusiv România.

De la aderarea României la NATO în urma summitului de la Praga din 2006, urmând liniile directoare ale conducerii NATO, armata română a fost redusă la aproximativ 70.000 de militari „profesionişti”, din care doar câteva mii au experienţă militară datorită participării la războaiele pornite de SUA. De exemplu, România a trimis sub o mie de soldaţi în Irak, pentru a susţine campania militară a Statelor Unite şi puţin peste o mie în Afganistan.

În urma conflictului din Ucraina, secretarul general al NATO Fogh Rasmussen a anunţat că NATO va amplasa baze permanente în Estul Europei, inclusiv în România. Un fals sentiment de siguranţă şi datorie a cuprins întreaga clasă politică românească la auzul acestei veşti. În fapt NATO – o organizaţie militară a cărei utilitate există doar în cazul unor conflicte militare la graniţele Europei -, cu o conducere care nu este aleasă direct de cetăţenii Europei şi ai SUA şi nu dă socoteală nimănui, nu poate exista şi consuma fonduri uriaşe decât dacă există sentimentul de frică şi conflict iminent. Astfel este pentru secretarul general al NATO, danezul Andres Fogh Rasmussen – un fel de Emil Boc din Danemarca – mai util să pună paie pe foc, să escaladeze conflicte, decât să le calmeze.

Cine este Anders Fogh Rasmussen?

Anders Fogh Rasmussen este cetăţean danez, al 12-lea secretar general al NATO şi fost premier la Danemarcei între anii 2001 şi 2009. Un cameleon politic, începându-şi cariera ca un fervent susţinător al statului minimal, ca apoi să devină un fanatic al centralizării şi al statului puternic.

În 1993 acesta a scris cartea „De la statul social la statul minimal”, care pleda pentru un stat care se implică cât mai puţin în viaţa socială şi economică a ţării. Pentru această carte a primit premiul Adam Smith de la societatea libertariană Libertas.

În timpul mandatului său de premier, a luptat împotriva imigraţiei şi a devenit un politician tipic de dreapta, în concepţia politicilor curente din Europa. Ramussen a militat pentru războiul din Irak şi a susţinut căsătoriile între homosexuali, chiar şi religios.

Din august 2009, Anders Ramussen a devenit secretar general al NATO, ca urmare a summit-ului din Strasbourg. Mandatul său trebuia să ia sfârşit în această vară, dar a fost prelungit până în 30 septembrie, pentru a prezida summitul NATO din Ţara Galilor, unde se va decide dacă NATO va solicita mandat ONU pentru a trimite trupe în Ucraina.

NapocaNews