Cine analizează cu atenţie “ieşirea” lui Robert Turcescu de pe blog şi la emisunea de duminică seara de la B1TV îşi poate da seama că am asistat la o „execuţie” în stilul serviciilor secrete. Robert Turcescu pe blog şi, mai ales, la televizor a vorbit „mistic”, incoerent, precipitat şi fără nicio logică. Vorba unui cunoscut psiholog român Florin Tudose: „Este un om speriat, ingrozit…care este intr-o tensiune psihologica exceptionala. Cineva i-a aratat intr-un fel ca. Oricine ar face o analiza de continut, ce a spus Robert Turcescu, ar fi vazut ca discursul acesta nu are nimic in comun cu Robert Turcescu, toate referirile acestea biblice, toata aceasta framantare…”. Robert Turcescu nu era doar şantajat, ci de-a dreptul “îngrozit” de ceea ce i se întâmpla. Cine cunoaşte puţină istorie şi trecutul serviciilor secrete, poate să-şi dea seama că jurnalistul român a fost prelucrat şi executat în maniera clasică KGB/FSB. Ceea ce a făcut, “speriat de moarte”, Robert Turcescu a lovit în mai multe direcţii. El a declarat: “Renunţ la emisiune. Eram fariseu, un nimeni”. Prin această declaraţie Robert Turcescu şi-a anulat toată cariera sa de jurnalist. El a dat de înţeles clar că a făcut jocul politic al unui serviciu secret, nu al conştiinţei sale în interesul adevărului şi opiniei publice. Cei care l-au şantajat pe Robert Turcescu au fost nişte profesionişti, nişte oameni care l-au dus forţat la aneantizare. De aceea cred că aceasta „operă” profesionistă seamănă cu maniera de lucru a serviciului secret rusesc KGB/FSB. În general, serviciile secrete sovietice sau ruseşti, de-a lungul istoriei, duceau la disperare ţinta până la auto-distrugere benevolă. Vezi cazurile din vremea lui Stalin, când lideri PCUS, generali, scriitori sau jurnalişti îşi recunoşteau vinovăţia şi se auto-acuzau, uşurând condamnarea la moarte dată de completul de judecată condus de sinistrul procuror Vîşinski.
„Execuţia cu finalizare” a întregii cariere jurnalistice a lui Robert Turcescu nu cred că e opera serviciilor secrete româneşti sau occidentale. Acestea merg pe deconspirarea subiectului la momentul interesat şi ţinta dispare din peisaj, din primul plan al vieţii publice, pe motive medicale sau personale. Măcar o vreme. În schimb, Robert Turcescu a fost prelucrat aşa de dur că acesta „tremura ca varga”, vorba lui Radu Banciu, colegul de platou. Turcescu nu numai că s-a auto-deconspirat, dar şi s-a auto-desfiinţat ca jurnalist şi ca persoană, părând că nu e în toate minţile sau drogat. Folosirea de către un serviciu secret a unui ofiţer acoperit în redacţia unei publicaţii româneşti, din interiorul României, reprezintă o încălcare gravă a democraţiei şi Constituţiei. Maniera de „execuţie”, prea se apropie de stilul KGB/FSN. Vă puteţi întreba ce poate câştiga un serviciu secret străin din această deconspirare fatală. Mai multe lucruri: compromiterea presei, oricum deja fără suport popular; aruncarea unei anateme asupra liderilor de opinie că sunt ofiţeri acoperiţi, deci nu au credibilitate, făcând jocul şi agenda unor servicii secrete; compromiterea serviciilor de informaţii româneşti, că nu sunt în stare să racoleze şi conspire oameni „întregi la minte”, şi, nu în ultimul rând, e compromisă Armata Română, care pare o instituţie fără suport moral,ce oferă grade ilegal şi face ofiţeri acoperiţi din oameni labili psihic sau politicieni de duzină. Nu cred că reacţia „aiuristică” a lui Turcescu e un joc al lui T. Băsescu, ci o prelucrare specială, în maniera serviciilor secrete de la est de Nipru. Un jurnalist nu are voie să facă teatru şi spectacol operativ pe seama instituţiilor statului român. Se pare că „omuleţii verzi” au început să se reactiveze?
Ionuţ Ţene
5 comentarii la ““Execuţia” jurnalistului Robert Turcescu în manieră KGB/FSB?”
E paranoia zilele astea pe tema ofiterilor acoperiti.O uriasa diversiune pentru distrage atentia de la discutarea problemelor reale ale Romaniei, asa cum ar trebui sa se discute intr-o campanie prezidentiala….Nu mai discutam despre "performantele" lui Ponta in 2.5 ani de guvernare.. despre criza economica, demografica, despre defrisarile bezmetice, despre retrocedari din Ardeal, de subminarea statului roman de minoritatea maghiara, de problemele de securitate si inzestrarea armatei, de gazele de sist si pericolele ecologice, de invatamant…nu discutam de lipsa unui proiect si scop national…discutam tampenii, lucruri derizorii despre serviciile secrete… e doar o mare diversiune pentru ca sa nu se discute ceea ce ar trebui sa se discute
Care e ”compromiterea presei, oricum deja fără suport popular”?
Dar când a fost această presă profesionistă, justă și prestigioasă? ”Presa liberă” pur și simplu nu există, ea e o unealtă a mafiei transnaționale jidovești, subordonată servicilor secrete în frunte cu Mossadul. ”Jurnaliștii” sunt niște agenți străini, politruci specializați în dezinformarea maselor. Adevărata presă, patriotismul autentic și valorile naționale nu răzbesc de blocada mediatică a jidovimii.
La noi în țară presa națională a însemnat pe vremuri ”Săptămâna”, ”Luceafărul” și alte ziare de circulație restrânsă. Azi înseamnă doar câteva televiziuni, ziare și radiouri locale, și câteva bloguri, toate înecate de oceanul presei neocominterniste; în acestea uneori se spun lucruri interzise, tabuuri ale ”presei libere. De exemplu, anul trecut am văzut pe un mic post local ceva ce Tel-Aviv-ziunile de la București nu vor difuza niciodată: un documentar despre românii din Nordul Bucovinei deportați în Siberia, cu mărturii ale supraviețuitorilor obținute de multă vreme și nepublicate decât foarte târziu. Nu veți vedea nicicând la tevere, proteve sau antene despre tragediile neamului românesc sau reușitele sale.
Deci, chestiunea cu țigănușul Turcescu e prea ușuratică și prea frivolă pt. a merita atenția noastră. După toate legile, să fie deconspirat ca agent străin, arestat și interogat; va rămâne în detenție sau va fi executat după gravitatea crimelor comise contra națiunii române.
Incurcate sunt căile Domnului! Titina Nica Ţene
Domnilor , Aici nu este vorba de nici o execuţie. Să nu facem păcate !. Turcescu a fost dezamăgit şi jignit profund de către „omuleţul” în care a crezut, de care a depins şi de care îşi legase toate speranţele.Lui nu i s/a arătat nici pisica, nici tigrul. Altfel, era mâncat până acum.
[…] de Ionuţ Ţene NapocaNews […]