După ce am colindat frumosul oraş austriac Salzburg m-am gândit instantaneu să vizitez un loc pitoresc din Munţii Alpi din jurul staţiunii Berchtesgaden. Locul e de o frumuseţe magică şi cu o bogată încărcătură istorică. Triunghiul de staţiuni Berchtesgaden – Obersalzberg – Kehlsteinhaus (Cuibul Vulturului) e un fel de Sinaia – Predeal – Buşteni din Munţii Bucegi. Pentru germani e cel mai căutat loc de vilegiatură. Am ales un drum judeţean spre staţiunea din Germania pentru a cunoaşte mai bine regiunea şi oamenii săi. Puţină lume ştie că Salzburg până pe la 1823 a fost un oraş din Bavaria. Acum trecerea dintre Germania şi Austria e marcată cu o singură placă de tablă. Drumul şerpuieşte brăzdând Austria şi Germania ca şi cum ai trece la noi dintr-un judeţ în altul. Casele albe cu muşcate în ferestre, precum şi vacile care pasc liniştite pe păşuni verzi, te îndeamnă la visare. La intrarea în Berchtesgaden e un magazin Aldi în care vara, pe o zi caniculară, cu un euro cumperi trei îngheţate. Puţină lume ştie că drumul mai scurt de la Salzburg spre fosta reşedinţă de la Obersalzberg a lui Adolf Hitler, fostul cancelar şi dictator al Germaniei, nu trece prin centrul staţiunii Berchtesgaden. E de prefarat să alegi un drum de dinainte de a intra în celebra staţiune a milionarilor germani. Spre Obersalzberg şoseaua urcă abrupt printr-o pădure. Drumul e bine asfaltat şi marcat în stil nemţesc, dar relativ îngust. Urci cu autoturismul circa 10 kilometri până la o parcare mare lângă fosta reşedinţă principală Berghog a lui Hitler, care a fost dinamitată de americani în anii 50. Azi pe locul reşedinţei se ridică un majestuos Hotel Intercontinental. La Berghof m-am gândit la vizita lui Carol al II-lea şi al Principelui Mihai, care a călcat pe aceste locuri în noiembrie 1938, vizitându-l pe Adolf Hitler. Casa de vacanţă a lui Hitler era opera arhitectului Alois Delano şi s-a ridicat pe o fostă cabană Haus Wachenfeld, mai veche, în care dictatroul a scris în anii 20 cartea „Mein Kampf”. Din parcarea de la Berghof se urcă la Kehlsteinhaus (Cuibul Vulturului), locul unde se retrăgea dictatorul german cu liderii nazişti. Locul e cunoscut şi ca “pavilionul de ceai”, unde se relaxa Hitler cu amanta sa Eva Braun.Ca să ajungi sus pe vârful muntelui se poate ajunge numai cu autobuze de culoare roşie ale unei companii de turism, nu cu maşina personală. Drumul e foarte îngust, de numai patru metri şi era construit pentru un singur om: Adolf Hitler.

Salzburg2014 340

Când treci de ghereta santinelei germane, în sus, spre creste, pe drumul de şapte kilometri, foarte abrupt, care străbate stânca spre creierul munţilor Alpi. În 1937, la 1,834 m înălţime, pe un vârf al Alpilor bavarezi, s-a ridicat deasupra norilor o cabană pentru tihna dictatorului. Gândită initial ca o extindere a complexului Obersalzberg, în care liderii nazismului îşi duceau veacul, Eagle’s Nest (Kehlsteinhaus/Adlerhorst) a fost cadoul lui Martin Bormann, secretarul NSDAP, pentru Adolf Hitler la implinirea a 50 de ani. Construcţia a fost realizată cu muncitori evrei. Unii dintre ei au murit lucrând din greu şi căzând de pe stânci, de la mare înălţime. La cabana de pe vârf nu se ajunge cu maşina. Drumul se opreşte într-o parcare îngustă, iar Hitler şi liderii nazişti treceau printr-un tunel şi bunker la un lift aurit, ce urca 120 metri, pe o creastă la cabana propriu-zisă, care era chiar pe vârf şi îţi dă impresia că eşti într-un cuib de vultur. Cabana are un şemineu şi încăperi placate cu marmură roşie oferită de dictatorul Italian Benito Mussolini. Din cabană şi de pe terasă se poate observa panorama Alpilor până la zeci de kilometrii depărtare şi lacul Konigsee, cel mai adânc şi curat din Bavaria, unde amanta dictatorului Eva Braun făcea baie în zilele de caniculă. Panorama e impresionantă, iar stâncile şi aerul pur îţi oferă o stare de beatitudine. Astfel se explică euforia dictatorului Hitler în filmele de epocă despre viaţa privată, care din “Eagle Nest” vedea toată Bavaria, Germania şi Europa, asemenea unui erou negativ din eseurile lui Nietzsche, ca un ubermenschen, ce doreşte să stăpânească lumea. Trăia într-o lume montană, “pură”, înaltă, la propriu, pe vârf de Alpi, ce-l ducea la un rasism patologic, într-o opulenţă psihică şi orgiastică a unei puteri absolute. Toată construcţia oferă un cadru psihologic, atmosfera şi mentalitatea unui personaj dintr-o operă de Wagner. Vibraţia locului o simţi între stâncile prăvălite şi vulturi. Înălţimile verticale, de un abrupt teluric te ameţesc. Mă gândesc ce o fi fost în capul lui Adolf Hitler beat de putere absolută privind la orăşelele de la poale până la Munchen ca la nişte locuri liliputane, unde trăiesc furnicile, care nu ajung sus în vârful de munte unde stă înlănţuit de stâncă noul Prometeu. Trebuie să recunosc că nemţii ştiu să facă şi pe seama lui Adolf Hitler foarte mulţi bani.

Salzburg2014 333

 

Locul e vizitat anual de sute de mii de turişti sosiţi de pe cuprinsul Germaniei şi din întreaga lume. Toţi turiştii, indiferent de naţie doresc să guste din aerul înălţimilor celui mai renumit dictator al secolului XX. Am văzut bătrâni nemţi care în baston admirau cabana cu ochii umeziţi amintindu-şi de tinereţea pierdută la Stalingrad sau tineri entuziaşti care luau ca suveniruri pietrele locului şi le băgau în buzunar să le ducă acasă, nu înainte să-şi facă poze cu smartphonuri imitându-l pe Adolf Hitler din filmele de propagandă. Am intrat în vorbă cu personalul cabanei şi liftierii. Majoritatea (cred că toţi) erau blonzi cu ochi albaştri, amabili şi foarte răbdători să-ţi explice detalii inedite ale reşedinţei hitleriste şi accentuau faptul că americanii au aruncat reşedinţa Berghof în aer, iar pe locul ei au construit un hotel modern, care nu se cadrează cu tradiţia montană a locului. Erau foarte încântaţi că un român e interesat de istoria locului. M-a umit acest fapt, ştiind că nemţii nu sunt de loc amabili să intre în vorbă şi să dea explicaţii străinilor, mai ales românilor. La final, membrii personalului cu care am intrat în vorbă m-au salutat respectuos. Am coborât la vale în aerul tare al serii cu sentimental că geografia istorică are locul ei în studiul a ceea ce a fost: te ajută să înţelegi mai bine mecanismele psihologice ale trecutului. La poalele muntelui s-a construit un centru de documentare istorică pentru turişti în care se pot afla informaţii de arhivă despre crimele naziştilor. “Sanctuarul” montan de la Berchtesgaden – Obersalzberg – Adlerhorst (Cuibul Vulturului) e de o frumuseţe rară. A avut dreptate istoricul Lucian Boia când a afirmat într-un interviu că e cel mai frumos loc din Europa. Poate şi noi românii ar trebui să învăţăm de la nemţi să facem bani din turism pe urmele unui alt important dictator al secolului XX, românul Nicolae Ceauşescu.

Ionuţ Ţene

 

PS: La Adlerhorst erau prezenţi  numeroşi turişti unguri. Din cei circa 300 de turişti prezenţi eram singurul român.

 

 

Salzburg2014 329

 

Salzburg2014 326

 

Salzburg2014 338

 

Salzburg2014 354Salzburg2014 359Salzburg2014 313