Liderul mişcării naţionaliste româneşti Noua Dreaptă, avocatul Tudor Ionescu, a acceptat să răspundă unor serii de întrebari, la provocarea publicaţiei NapocaNews, în legătură cu acţiunile separatiste răspândite în întreaga Europă, care au atins şi România.

1. Domnule Tudor Ionescu, conduceţi cea mai activă organizaţie naţionalistă din România. Sunt binecunoscute mitingurile şi marşurile Noii Drepte împotriva regionalizării României şi a separatismului maghiar. Mai puţin cunoscută este însă poziţia Noii Drepte faţă de diferite probleme de politică externă şi de aceea aş vrea să vă întreb cum priviţi înfrângerea separatiştilor în Scoţia şi cum credeţi că va influenţa acest rezultat separatismele din Europa, inclusiv cel catalan din Spania, şi cel maghiar din România?

Va mărturisesc că nu am avut nicio emoţie legată de referendumul din Scoţia, întrucât nu există absolut nicio similitudine între separatismul scoţian şi cel maghiar. În primul rând, România este un stat naţional, în timp ce Marea Britanie şi Spania sunt state multinaţionale, în cadrul cărora Scoţia şi Catalonia se bucură deja de mulţi ani de parlamente şi guverne regionale proprii. În al doilea rând, ungurii au un stat naţional propriu, au o ”Patrie-Mamă” pe harta Europei la care se raportează şi deci nu sunt în situaţia scoţienilor care nu au avut un stat naţional care să apere naţiunea şi poate şi din această cauză şi-au pierdut limba, fiind aproape integral asimilaţi cultural de către englezi. De aici şi dorinţa unui procent de 45% dintre scoţieni de a-şi recâştiga independenţa pierdută în urmă cu 300 de ani şi de a-şi recupera identitatea. Despre aceeaşi realitate putem vorbi şi în cazul catalanilor, care şi ei sunt un popor de sine stătător, care nu a avut un stat naţional propriu, trăind alături de spanioli, basci şi galicieni în cadrul statului spaniol. Eu aplaud victoria unioniştilor din Scoţia şi sper ca Marea Britanie şi Spania să rămână aşa cum sunt astăzi, unite şi puternice. Disoluţia lor nu ar aduce nimic bun popoarelor care le compun. Hai să ne imaginăm ce forţă economică şi militară ar fi avut o Scoţie independentă cu 5 milioane de locuitori. Sau ce voce ar avea Catalonia în politica externă mondială. În ambele cazuri răspunsul este: ZERO. Scoţia şi Catalonia ar fi prăzi uşoare în mâinile eurocraţilor de la Bruxelles, ar putea fi mult mai uşor dezintegrate în proiectul Statele Unite ale Europei şi ar fi nişte entităţi statale slabe, controlate total de cămătarii internaţionali de la FMI şi Banca Mondială.

2. Totuşi UDMR a profitat şi chiar în ziua referendumului din Scoţia a prezentat la Cluj-Napoca proiectul de lege privind autonomia aşa zisului ”ţinut secuiesc”.

Această nouă provocare ”marca” UDMR nu mă nelinişteşte şi în general nu proiectele UDMR mă îngrijorează, ci slăbiciunea politicienilor români. Toate victoriile obţinute de UDMR în ultimii 25 de ani au fost tot atâtea înfrângeri pentru Statul Naţional Român şi tare mă tem că în următorii 25 de ani îşi vor atinge obiectivele mult mai uşor. Singura noutate adusă de acest proiect de lege este revendicarea judeţului Mureş în întregime, ceea ce depăşeşte cu mult limitele aşa-zisului ”ţinut secuiesc”. Explicaţia este cât se poate de pragmatică: România are a treia rezervă de gaze din Uniunea Europeană, după Olanda şi Marea Britanie şi peste 60% din totalul producţiei de gaze naturale din România este extrasă pe teritoriul judeţului Mureş! Miza este deci economică şi tare mă tem că o mare putere de la est sau de la vest urmăreşte anularea independenţei energetice a României.

3. Cum priviţi în acest context separatist european secesiunea, de această dată reuşită, a Crimeii?

În Crimeea avem o realitate distinctă întrucât acolo nu există un popor ”crimeean” şi nici o limbă ”crimeeană”. Crimeea este pământ rusesc la fel cum nordul Bucovinei, sudul Basarabiei, ţinutul Herţa şi insula Şerpilor sunt pământuri româneşti, samavolnic răpite în cel de-al doilea război mondial. Ucraina a apărut ca stat doar în cadrul Uniunii Sovietice şi îşi datorează actualele frontiere mai-marilor URSS. Bunăoară, Crimeea le-a fost făcută cadou de Hruşciov de-abia în anul 1954, în condiţiile în care ucrainenii erau minoritari în peninsulă. Pare greu de crezut, dar graniţele în interiorul URSS se stabileau la fel cum stabileam noi de pildă limitele administrative dintre judeţele Argeş şi Prahova! Nimeni nu se gândea atunci că vreodată, în viitor, un stat se va desprinde din cadrul URSS. La fel cum astăzi artizanii Uniunii Europene nu-şi pot imagina că vreodată un stat va dori să iasă din UE!

4. Înţeleg că nu aveţi o simpatie prea mare faţă de Uncraina…

Eu nu contest dreptul la existenţă al statului şi a naţiunii ucrainene. Ucrainenii pot alege să se dezvolte în continuare ca stat independent sau să adere la una dintre cele două uniuni: europeană sau eurasiatică. Este dreptul ucrainenilor să îşi hotărască destinul. Pe noi, ca naţionalişti români, ne interesează strict soarta comunităţii româneşti din nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Maramureşul istoric. Or, prima decizie a noului guvern “pro-european” de la Kiev a fost una anti-românească, aceea de a anula limbii române statutul de limba regională. Şi aceasta în contidiţiile în care comunitatea românească este a treia ca pondere numerică din Ucraina, după cea ucraineană şi cea rusă. De aceea avem un contact permanent cu aderenţii Noii Drepte din raioanele Herţa, Storojineţ, Adâncata şi Reni, şi încercăm să contribuim la restabilirea drepturilor câştigate cu greu în ultimii 20 de ani de românii din Ucraina. O reconciliere istorică româno-ucraineană va putea fi însă posibilă doar atunci când Ucraina va restitui României teritoriile primite cadou de la Stalin. Până atunci relaţia dintre Ucraina şi România va fi cea dintre hoţ şi păgubit.

5. Unul din obiectivele Noii Drepte se referă chiar la denunţarea Tratatului cu Ucraina.

Încă de la întemeiere, din anul 2000, am contestat Tratatul semnat de guvernul CDR în 1997 cu statul ucrainean, prin care guvernanţii noştri de atunci renunţau de bună voie la nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei, la ţinuturile Herţa, Hotin şi Insula Şerpilor. Vrem însă să fie clar: naţionaliştii români nu au renunţat niciodată la aceste teritorii, care mai devreme sau mai târziu se vor întoarce la trupul sfârtecat al României! Naţiunea ucraineană şi statul ucrainean nu se vor putea dezvolta normal dacă vor dori să păstreze cu orice preţ regiunile răpite de la România, Polonia sau făcute cadou de Rusia. Este şi în interesul Ucrainei să devină dintr-un stat multinaţional, un stat naţional, iar pentru aceasta Ucraina ar trebui să renunţe de bună voie la aceste teritorii care au generat şi actualul război interetnic din estul ţării.

6. Transnistria a cerut în urmă cu câteva luni alipirea la Federaţia Rusă. Credeţi că s-ar putea pierde astfel singura “monedă de schimb” pentru recuperarea sudului Basarabiei şi a nordului Bucovinei?

Nu pot fi de acord cu acest “schimb” întrucât atât Transnistria cât şi sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei sunt pământuri româneşti şi am fi în situaţia absurdă de a oferi o regiune românească în schimbul altei regiuni româneşti. Mulţi uită că în autoproclamata Republică Transnistreană trăiesc astăzi peste 200.000 de români, adică echivalentul populaţiei judeţului Tulcea. Şi chiar dacă zeci de mii de români şi-au părăsit casele părinteşti şi agoniseala de-o viaţă în ultimii 23 de ani, în urma presiunilor şi abuzurilor autorităţilor nelegitime de la Tiraspol, românii reprezintă în continuare cel mai numeros grup etnic din aşa-zisă ”republică” Transnistria, cu o pondere de 40%. Însă când vorbim despre Transnistria, noi, naţionaliştii, nu ne gândim la autoproclamata regiune separatistă cu capitala la Tiraspol, ci avem în vedere vechea provincie românească dintre Nistru şi Nipru. Să nu uităm că atunci când regiunea a fost cucerită de Imperiul Ţarist de la otomani, în secolul XVIII, românii erau majoritari între Nistru şi Nipru! Ruşii au ajuns la Nistru în 1792 şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să organizeze un recensământ. Iar potrivit primului recensământ ţarist din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de localităţi, 49 erau exclusiv româneşti! Drept pentru care guversul rus a declarat că regiunea va purta numele de ”Noua Moldovă”. În timp ce între Bug şi Nipru, în aşa zisa ”Noua Rusie” visată de Putin, în 1757 cel mai numeros grup etnic erau românii cu 75%! Acestea sunt date statistice oficiale oferite de recensămintele imperiale ruseşti. Până astăzi niciun istoric rus nu le-a contestat, iar mulţi factori de decizie din Statul Român nici nu cunosc aceste realităţi istorice care ar extinde pretenţiile legitime româneşti nu până la Nistru, ci până la Nipru. Ucraina face parte din spaţiul etnogenetic românesc, avem milioane de români în Ucraina, asimilaţi parţial sau total, nu doar 500.000, cât apar în statistici. Şi faţă de aceştia trebuie să fim responsabili şi să-i ajutăm să-şi recapete identitatea românească.

7. Dar dacă ne raportăm la istoriografia oficială, românii nu au stăpânit niciodată teritoriul dintre Nistru şi Nipru, iar Transnistria nu a făcut parte din România Mare…

Vă contrazic, începând cu domnia lui Petru Aron de la 1454 şi până la 1740, graniţa estică a Moldovei medievale nu a fost pe Nistru, ci pe Nipru. De pildă, domnitorul Gheorghe Duca a fost „Despot al Moldovei şi Ucrainei”, împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rolul de hatman al Ucrainei, stăpânind până la Nipru. Înainte de el au mai stăpânit teritoriul dintre Nistru şi Nipru aproape toţi domnitorii români între care Ioan Vodă cel Viteaz, Nicoară Potcoavă, ajuns erou popular în legendele ucrainene, Petru Cazacul şi mulţi, mulţi alţii. Ca să nu mai pomenim administraţia românească a Transnistriei din al doilea război mondial (1941-1944). Iar faptul că Transnistria nu a făcut parte din România Mare nu are nicio relevanţă întrucât nici regiunea Timocului nu s-a putut uni cu România la 1918 şi nici Maramureşul istoric.

8. Pentru că Statul Român nu le-a revendicat oficial?

Exact. Să ne aducem aminte că Atanasie Popovici, preşedintele ”Ligii pentru libertatea românilor din Timoc”, a participat la Conferinţa de pace de la Paris din 1919, în calitate de consilier pe lângă delegaţia României şi a prezentat ”Memoriul românilor din Serbia” unde arăta numărul, originea, vechimea şi continuitatea românilor în spaţiul timocean. Diplomaţia română s-a concentrat însă pe obţinerea Banatului de vest, iar strategia a fost clar greşită, întrucât în final atât Timocul cât şi Banatul de vest au fost acordate Serbiei, în pofida majorităţii româneşti din cele două regiuni. În ceea ce priveşte Maramureşul istoric, de peste Tisa, vă amintesc că în 1919 guvernul Vaitoianu a făcut demersuri în urma cărora România urma să primească această străveche provincie românească. Au urmat trei luni de guvernare ale lui Vaida. Cehoslovacia acceptase cedarea întregului Maramureş, însă la căderea guvernului Vaida, cehoslovacii refuză semnarea acordului deoarece delegaţia română nu avea împuternicirea noului guvern condus de Averescu, care a ordonat armatei române să se retragă la sud de Tisa. Încă o dovadă de şansă istorică ratată de conducătorii Statului Român! De menţionat că la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au participat şi delegaţi ai localităţilor româneşti din Maramureşul de peste Tisa. Când s-a proclamat ”Trăiască România Mare de la Nistru pân’ la Tisa”, maramureşenii au insistat să se revină şi de la tribună s-a strigat ”Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa!”

9. Cât de realistă vi se pare aderarea Republicii Moldova la UE şi NATO?

Pe mine ca naţionalist mă interesează reunificarea Republicii Moldova cu România, nicidecum aderarea Republicii Moldova la UE şi NATO. Eu cred că Statul Român a adoptat o strategie greşită investind toate resursele şi toată speranţa în această integrare îndepărtată şi iluzorie. Şansele integrării în următorii 30 de ani sunt infime, iar noi, ca naţionalişti, nu sprijinim această cale, ci depunem toate eforturile pentru reîntregirea Naţiunii Române în graniţele politice ale Statului Naţional Român.

10. Fostul preşedinte Voronin a acuza Noua Dreaptă cu subiect şi predicat pentru răsturnarea regimului comunist din Republica Moldova. Care este adevărul după 5 ani de la acele evenimente?

Adevărul este că membrii Noii Drepte din Basarabia au fost în prima linie a protestelor anticomuniste din aprilie 2009 şi zeci dintre ei au fost arestaţi, bătuţi şi umiliţi în beciurile miliţiei din Chişinău. Mulţi şi-au ruinat sănătatea în ciocnirile cu bandele regimului Voronin şi românii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să le fie recunoscători acestor tineri pentru eroismul lor şi pentru sacrificiul pe care l-au făcut. Iar dacă Partidul Comuniştilor, socialiştii sau alţi aşa-zişi ”moldovenişti” vor încerca să pună la loc sârma ghimpată pe Prut, se vor lovi din nou de opoziţia Noii Dreapte la Chişinău, la Bălti, la Cahul şi oriunde va fi cazul.

11. Care este viziunea dumneavoastră asupra unei ordini mondiale echitabile?

Noua Dreaptă militează pentru o lume multipolară, cu mai mulţi poli de putere, nu cu un singur centru de putere mondială, care dictează celorlalţi după bunul plac. Nu avem nimic cu americanii, nici cu ruşii, însă ni se pare firesc să mai existe 3-4 centre de putere care să echilibreze balanţa puterii mondiale. Dacă instituţiile statului român nu s-ar fi predat în 1990, cedând suveranitatea noastră politică, economică şi militară, România ar fi putut fi astăzi unul din aceşti poli de putere.

12. Credeţi că acest lucru mai este posibil?

Cu actuala clasa politică, nu. De aceea îi chem în Noua Dreaptă pe toţi aceia care au stat până acum deoparte. Pentru gloria şi demnitatea României şi pentru a ne redobândi independenţa şi suveranitatea vândute din 1990 încoace!

13. Mult succes şi vă mulţumim pentru răspunsuri!

Cu Dumnezeu înainte!

 

NapocaNews