În general toţi analiştii şi jurnaliştii din presa românească s-au excitat la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu reîntors proaspăt de la reuniunea NATO din Ţara Galilor: Ne-am făcut datoria de a apăra România din partea NATO! Sigur că preşedintele din punct de vedere constituţional a procedat corect: a convocat CSAT şi a mărit bugetul Apărării, a adoptat o hotărâre de a permite avioane NATO în spaţiul aerian al României. În Ţara Galilor preşedintele a solicitat lui Obama trimiterea unei forţe de reacţie rapidă în ţara noastră, comandament NATO şi noi unităţi militare americane. Sigur că într-un război clasic cererile lui Traian Băsescu ar fi justificate, dar în actuala conjunctură geopolitică avem de-a face cu un război atipic, de tip hibrid. Noi răspundem la agresiunea Rusiei cu armele clasice din perioada „războiului rece”, ca în defunctul secol XX, deci total inadecvat şi stupid. Putin duce un război inteligent pe tabla de şah a Europei. Băsescu şi analiştii excitaţi ai presei mainstream cred că trupele NATO şi avioanele americane ne pot apăra de agresiune. E o naivitate. Rusia e o putere nucleară şi deja prin vocea vicepreşedintelui Dumei de stat a declarat că vor bombarda nuclear, strategic, un oraş din Polonia şi unul din Ţara Baltică. Mai mult, statul major al Federaţiei Ruse a făcut simulări în 2009 şi 2011 cum vor bombarda nuclear Varşovia, iar preşedintele ucrainean Poroşenko a afirmat că Rusia poate ajunge după două zile la Kiev, iar într-o săptămână la Bucureşti.

Războiul Rusiei e de tip hibrid şi presupune demantelarea morală a unei naţiuni înainte de a fi agresată. O revoltă internă nu poate fi potolită cu armata aşa cum nu a reuşit Ceauşescu în 1989. Rusia şi-a activat reţeaua subterană secretă în Ţările Baltice, acolo unde în plină stradă agenţii FSB au arătat lumii că pot răpi un ofiţer secret estonian şi trimis la anchete în Moscova. Să nu uităm că revoluţia din decembrie 1989 a fost o prelucrare a KGB cu agenţii profesionişti ai Moscovei, care au manipulat ca nişte păpuşi, pe Iliescu, Brucan, Militaru, Dinescu, Caramitru sau Roman. Reţeaua rusă e încă foarte puternică în estul european. Împotriva acesteia, prezenţa trupelor şi avioanelor NATO pe teritoriul României e o glumă bună. Ungaria joacă kazacioc aşa cum o cere Moscova, iar autonomiştii din Ţinutul Secuiesc se antrenează cu armanent în Munţii Ciucului. Oare câţi „omuleţi verzi” se vor activa la ordinul Moscovei când se va declanşa Ora H? Reacţia României faţă de expansiunea Novorosiei, care în câteva luni va ajunge la gurile Dunării, nu e slugărnicia NATO, ci o operaţiune inteligentă de aclimatizare cu parametrii noi ai războiului de tip hibrid. Să plângem de mila Ucrainei e contraproductiv şi ineficient. Ucraina ne este datoare cu returnarea Bucovinei de Nord şi Buceagului. O abordare inteligentă a crizei ucrainene ar fi un pas spre asigurarea unei păci durabile şi o reacţie inteligentă la războiul hibrid. Am veni în întâmpinarea unui nou tip de abordare a relaţiilor geopolitice, am face pace cu Rusia şi ne-am asigura unitatea naţională şi revenirea unor teritorii româneşti de dinainte de 1940. Nu o politică externă defensivă de tip Băsescu-NATO ne asigură protecţia şi pacea, ci tocmai ofensiva şi dinamismul unei acţiuni politico-militare, care va creşte rolul geopolitic al României, de pod între Europa şi Rusia. Să acţionăm noi înaintea „omuleţilor verzi”, nu să aşteptăm naiv să ne trădeze SUA şi Germania, a nu ştiu câta oară, în favoarea unei Ungarii aliate cu Rusia.

Ionuţ Ţene