Şfârşit cu mari surprize la US Open

Toţi pasionaţii sportului, ai tenisului în special, ştiu rezultatele finale de la US Open, ultimul Grand Slam al anului, cel mai mare turneu de tenis din lume, care a concentrat atenţia a milioane de telespectatori. A câştigat trofeul Marin Cilic la băieţi şi Serena Williams la fete. Dacă la fete nu a fost nici o surpriză, Serena, mitul american, marele simbol al tenisului, fiind dată ca învingătoare cu mult înainte de a începe turneul, la băieţi surprizele s-au numit japonezul Kei Nishikori şi croatul Marin Cilic, care i-au eliminat pe Djokovic şi respectiv Federer.

Pentru mine nu a fost o surpriză, fiindcă finaliştii au jucat meci de meci impecabil, agresiv şi complet tehnic, cum a dovedit Cilic în meciurile cu Simon şi Berdych, iar Nishikori cu Raonic şi Wawrinka, pe când Djokovic şi Federer au clacat firesc, fiindcă au prestat jocuri de rutină şi au fost epuizaţi în sferturi. Federer a avut un meci epuizant cu Monfils, iar Djokovic cu Murray. Sigur, Cilic (cu căciulă pe ambii “c”, deci se citeşte Cilici) e departe de spectacolul complet şi armonic pe care îl oferă Federer, are un joc hibrid, bazat pe multă forţă. De pildă, ultimul ghem al meciului l-a jucat singur, fiindcă a dat trei aşi la rând şi un semi-as! Sentimentul a fost că nu Cilic a câştigat, ci Federer a pierdut, în sensul că s-a lăsat bătut. Şi eliminarea lui, şi a lui Djaolovc sunt puse de unii pe seama caselor de pariuri, interesate de o schimbare de peisaj. Greu de spus, dar nu imposibil. Oricum ar sta lucrurile, Nishikori (24 de ani) e considerat erou în Japonia. Şi merită, fiindcă are un joc plăcut. Sigur, vine din ţara ikebanei. Marin (nume românesc) Cilic, care împlineşte la sfârşitul lunii septembrie 26 de ani, este un jucător puternic, are 1, 98 m şi 87 kg, e un fel de baschetbalist al tenisului. Se anunţă era giganţilor, la fete Serena e simbolul Minotaurului, iar Cilic al uriaşilor biblici.

Finala dintre Cilic şi Nishikori, ca şi finala Serena Williams – Caroline Wozniacki, nu a avut istoric, meciul s-a desfăşurat de la prima la ultima minge numai într-o singură direcţie, iar forţa a învins tehnica de ikebana. Cilic a servit ca din tun. De altfel, când alegea mingile să servească, le cântărea în mână, să vadă care e mai grea! A făcut peste 20 de aşi şi încă pe atâţi semi-aşi. Rareori au fost ghemurile mai strânse, să nu zic mai dramatice, fiindcă nu a existat nici un suspans.

Aşadar, trofeele la simplu de la US Open au mers la un Minotaur şi la un Uriaş. Şi era firesc să apară surprizele la băieţi, să se arate norii apusului pentru marii invincibili, după cariere aşa de lungi şi impresionante. Marile staruri ale tenisului mondial, Federer, Nadal, Djokovic, trebuie să lase locul celor care vin, asta e legea organică a vieţii. Ciudat că în ierarhia fetelor nu s-au întâmplat modificări, notabilă e doar revenirea lui Wozniacki în top 10, iar de la ea mă aşteptam să-i pună probleme Serenei, s-o scoată din imobilismul ei monumental, din formula punctării din serviciu, din clişeul loviturilor în forţă. Mă aşteptam să procedeze ca în meciul cu Sharapova, cu multe veniri la fileu. Dar Serena a prevăzut tot, chiar a declarat înainte de meci că o cunoaşte bine pe Wozniacki şi că va câştiga, plus că are şi reacţii de panteră, ştie să se mişte când e nevoie. E posibil ca o astfel de jucătoare, ca un luptător de wrestling, să nu se mai ivească prea curând.

Sigur, surprizele turneului au fost pe parcurs, prin eliminarea timpurie, succesivă, a Anei Ivanovici, a Radwanskăi şi mai ales a Simonei Halep, nr. 2 WTA, favorită, dar eliminată în turul trei, apoi a venit eliminarea Sharapovei, în sferturi, deşi era de aşteptat, fiindcă adversara ei, Caroline Wozniacki, era în revenire de formă. Iar surprizele neaşteptate la fete au fost semifinalistele, două jucătoare de rutină, chinezoaica Shuai Peng şi rusoaica Ekaterina Makarova, care, cu liniaritatea lor de metronom, au stricat spectacolul, au oprit nefiresc din cursă jucătoare de mare efect, ca Radwanska, Bouchard sau Azarenka.

Surpriza plăcută la băieţi a fost japonezul Nishikori, care a avut meciuri extrem de grele pe tot turneul, dar a fost bătăios în semifinale, pe fondul oboselii lui Djokovic, care a făcut multe greşeli neforţate, dar revelaţia a produs-o, bineînţeles, croatul Marin Cilic (antrenor Goran Ivanisevici), care aproape că nu a avut adversar, cel mai greu meci al lui a fost cu francezul Gilles Simon, câştigat în 5 seturi. A mai pierdut un set la sud-africanul Anderson, restul meciurilor le-a câştigat în trei seturi, inclusiv finala. Şi pe Federer l-a eliminat fără drept de apel, după ce acesta a realizat cel mai frumos meci al turneului, în partida cu francezul Gael Monfils, care îşi eliminase până atunci toţi adversarii, fără să piardă nici un set. De la băieţi, mi-a mai plăcut australianul Nick Kyrgios, care e din familia uriaşilor lui Cilic şi se anunţă noul campion de mâine. Are doar 19 ani.

Ca în piesa lui Beckett Endgame / Final de partidă, ultimele meciuri au fost stinse, firesc după maratonul turneului, în care majoritatea meciurilor, mai ales la băieţi, s-au decis în final, la limită, sub presiunea ultimelor două mingi câştigătoare, după ce adversarii au mers umăr la umăr. Începând cu sferturile de finală, cowboy-ii din arenă au fost de forţe egale. Nu a exista un dezechilibru, chiar şi seturile finale, care s-au terminat cu 6-2, precum cel dintre Federer şi Monfils, au fost strânse, lupte puternice, câştigate la limită.

Spectacolul a fost total, ca în acest meci antologic dintre elveţian şi francez, care a arătat o formă excepţională. Mereu l-am remarcat pe Monfils, cu jocul lui atipic. Are un deplasament şocant, e supertehnic şi mai ales spectaculos. În meciul cu Federer, spectacolul a fost realizat de el, printr-un joc extrem de variat, din care nu a lipsit şpagatul, căderile pe spate, salturile de maimuţă. Tot felul de comicării, care sunt în natura acestor oameni superdotaţi, superhăruiţi, care sunt negri. Tot timpul parcă Monfils l-a tachinat Federer, care a jucat în stilul pe care i-l cunoaştem, sobru, echilibrat, reţinut, fără emfază, calculat, fără pic de transpiraţie, dovadă a înzestrărilor naturale ale acestui mare jucător, dar şi condiţiei sale fizice ieşite din comun. În joaca lui, Monfils a ajuns să conducă cu doi la zero la seturi, Federer a redus, iar în setul patru, Monfils a avut două mingi de meci, la 5-4 pentru el. Era ghemul 10 şi avea 40-15. Fenomenal! Arena Arthur Asche, arhiplină, vuia. Lui Federer nu-i venea să creadă. Nu i-a venit în tot meciul să creadă ce i se întâmplă, mai ales când s-a văzut condus de Monfils cu doi la zero! Dar o concentrare maximă şi un efort de voinţă fantastic l-au făcut să egaleze, să câştige ghemul, apoi următoarele două ghemuiri şi să egaleze la seturi, 2-2.

Şi după aceste două mingi de meci pentru Monfils, în setul 5 Federer nu a mai greşit, ca în setul 1, de pildă, unde a avut 19 greşeli neforţate. Cred că nici unul dintre jucători nu va uita uşor acest meci, iar sigur Monfils le va povesti nepoţilor cum a pierdut el la marele Federer al tenisului, după ce a avut două mingi de meci.

Sigur, marea surpriză la US Open a fost participarea unui lot masiv de jucători americani (numai la băieţi au fost 76), implicit eliminarea lor progresivă, cu excepţia favoriţilor Serena Williams şi a fraţilor Bob şi Mike Bryan la dublu. Dar grosul valorilor vine din Europa şi mai ales din zona slavă, cum e pepiniera cehă.

A fost un turneu mai greu decât un maraton, în care campionii au alegat, nu glumă, o cursă epuizantă, cu meciuri lungi, interminabile, cu mingi de infarct, cu schimbări de situaţii palpitante şi cu multe abandonuri, cum am fost cel al chinezoaicei Peng, în semifinala cu Caroline Wozniacki. Ne bucură şi performanţa fetelor noastre, care pentru prima oară în istorie au trecut de primul tur, toate cele cinci jucătoare aflate pe tabloul principal: Simona Halep, Sorana Cîrstea, Alexandra Dulgheru, Monica Niculescu şi Irina Begu. Ceea ce înseamnă că un astfel de turneu le stimulează. Să aşteptăm şi rezultate mai notabile, care sigur vor veni.

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York