Eram cu juristul Ştefan Gherghei şi poetul Ion Cristofor pe scările din faţă ale Palatului Hofburg din Viena şi ne gândeam cum l-a impresionat acest edificiu imperial copleşitor pe ţăranul iobag Horea venit din coliba sa de lemn, cocoţată în vîrful Apusenilor, la “drăguţul” de împărat să ceară dezrobirea de iobăgie şi drepturi pentru românii ardeleni. Împăratul s-a folosit de nemulţumirea românului Horea pentru a lovi în nobilimea maghiară ca apoi să-l sacrifice în mod bestial, tras pe roată, pe curajosul iobag ce lupta pentru drepturile neamului său. Aşa au făcut întotdeauna marile imperii şi aşa fac şi acum: cei mari îi spoliază pe cei mici. De câte ori mă duc la Viena descopăr noi trăsături impresionante ale capitalei Habsburgilor. În acest weekend am fost acasă la românii din Viena, cu ocazia lansării “Jurnalului Românesc”, primul ziar al românilor din Austria. În Viena am descoperit o comunitate românească puternică, bine închegată şi dornică de afirmare a valorilor naţionale. Aşa cum am spus şi la lansarea publicaţiei româneşti de la restaurantul “Mediterran Schubert” din inima Ringului vienez, vremea anilor 90, când românii erau priviţi ca “mâncători de lebede” a trecut, a rămas mult în urmă. Acum comunitatea celor 70 de mii de români din capitala Austriei s-a transformat într-o diaspora puternică, influentă şi conştientă de menirea sa, unde valorile şi tradiţiile româneşti au devenit “acasă”, chiar dacă Viena e la 500 de km de graniţa statului România. La Viena am descoperit o Românie în minatură, nişte români inimoşi şi mândri că sunt români, care reprezintă deja o forţă culturală, economică şi politică în capitala fostului imperiu habsburgic. Mulţi români chiar dacă acasă în România patriotismul le este indiferent, afară, printre străini, devin conştienţi de identitatea lor culturală şi naţională, pe care nu o ascund, frecventând cele două biserici ortodoxe din Viena, ce sunt neîncăpătoare duminica la Liturghie. Am descoperit în Viena o comunitate închegată şi frumoasă, unde m-am simţit acasă, la români. Trebuie să recunosc meritul Asociaţiei Culturale “Mihai Eminescu” care a devenit un reper şi o fundaţie pentru construirea unei comunităţi legate de valorile spirituale româneşti. Asociaţia a ridicat statuia lui Mihai Eminescu din faţa bisericii ortodoxe de pe Simmeringer Hauptstr. 161, editează publicaţia Diaspora şi a organizat spectacolul cu Ansamblu “Doina Gorjului” pentru românii din Viena. La manifestările asociaţiei i-am întâlnit pe ambasadorul României la Viena, d-na Silvia Davidoiu, pe d-l Bogdan Stanoevici, ministrul Românilor de Pretutindeni, demnitari care sunt alături de comunitatea românilor din Viena.

10451709_582514518545065_7727606949709748596_n

Un singur lucru umbreşte bucuria închegării unei diaspore româneşti puternice şi recunoscute la Viena: câţiva români, mulţi dintre ei fugiţi din ţară înainte de 1989 sau uitaţi/pierduţi în misiune de DSS sau DIE, care permanent încearcă să năruie ceea ce clădesc românii de bună credinţă şi patrioţii pentru comunitatea românească din Viena. “Acoperiţii” au rămas cu sechelele vechiului regim comunist, ca acolo unde se adună trei români, unul dintre ei trebuie să devină informator şi să distrugă/calomnieze ce fac ceilalţi doi. Mai grav este că aceşti “români” rătăciţi în misiune au renunţat la cetăţenia română, devenind doar cetăţeni ai Austriei şi care bombardează cu scrisori şi zvonuri calomnioase misiunile diplomatice româneşti şi ICR din capitala Viena împotriva românilor, care nu au renunţat la cetăţenia română din patriotism, dragoste de Eminescu şi ortodoxie. Aceşti cetăţeni români din diaspora plătesc taxe statului român şi participă la alegerile din România ca cetăţeni responsabili. Cred că a venit timpul ca misiunile noastre diplomatice să respecte cetăţenii români care trăiesc în diaspora şi să le dea cu “delete/ignore” celor care îşi spun români, dar au dat cu flit la cetăţenia română. S-a ajuns la culmea absurdului: aceşti “români” care şi-au rupt cu scârbă paşapoartele româneşti şi au scuipat pe sfânta cetăţenie română şi votează doar ca cetăţeni austrieci, se poartă ca nişte scandalagii de profesie huliganică în preajma misiunilor noastre diplomatice proferând minciuni şi calomnii împotriva celor care nu au renunţat la cetăţenia ţării mame România şi încearcă să construiască o comunitate românească conştientă de identitatea şi valoarea sa spirituală naţională. S-a ajuns ca “românii” cetăţeni străini să terorizeze pe românii care sunt cetăţeni ai României, folosindu-se, culmea paradoxului, de influenţă pe lângă misiunile diplomatice româneşti şi făcând politică partinică, fără să mai aibă drept de vot. Cred că a venit vremea ca SIE să se mai reformeze, să-şi trimită dinozaurii sau dromaderii la plimbare, şă-şi ia acoperiţii rătăciţi/”lost” în misiuni comuniste de dinainte de 1989 şi să-i livreze serviciilor străine ale statelor a căror cetăţeni sunt şi să nu mai perturbe viaţa unei diaspore cu români care nu le este ruşine să-şi păstreze atât cetăţenia română cât şi identitatea spirituală şi culturală naţională.

La Viena m-am simţit acasă la români. Comunităţile româneşti din diaspora au devenit nişte Românii în minatură, care gravitează în jurul Ţării Mame, România. E un altfel de România Mare, nu teritorială, ci strict spirituală, unită prin cultură, limbă şi credinţă.

Ionuţ Ţene

 

SAM_0666-1