După marşul de duminică din Timişoara contra mafiei imobiliare ţigăneşti, naţionaliştii români din vestul ţării au organizat luni dimineaţa o nouă acţiune de stradă, de data aceasta în Arad.

Astfel câteva zeci de membri ai Noii Drepte au participat la marşul comemorativ dedicat celor peste 40.000 de români ucişi între 1848 şi 1849 de către armatele revoluţionare maghiare.

Marşul a pornit din Podgoria, din faţa noii catedrale, şi s-a încheiat în piaţa Avram Iancu, informează presa locală. Manifestanţii s-au oprit, pe parcursul marşului, în faţa sediului PSD din centrul oraşului, unde au scandat împotriva principalului partid de guvernământ: „PSD – UDMR, aceeaşi mizerie” şi „N-am votat UDMR!”.

Angel Popescu, liderul filialei din Arad a Noii Drepte, a spus pentru Arq.ro că marşul a fost organizat pentru ca atrocităţile comise de către maghiari împotriva românilor să nu se mai repete. „Este o ruşine faptul că cei 13 criminali sunt comemoraţi la Arad. Aceştia s-au făcut vinovaţi de crime împotriva românilor. Bunicii noştri nu aveau curaj să iasă din case de frica lor, iar acum aceştia sunt comemoraţi pe teritoriul României”, a spus Angel Popescu făcând aluzie la cei 13 generali revoluţionari omagiaţi an de an de către formaţiunile maghiare şi autorităţile locale.

Pe întreaga durată a marşului participanţii au flutruat drapele tricolore şi steaguri verzi ale organizaţiei naţionaliste. Deasemenea au fost scandate lozinci precum „Criminalii de război, nu-i comemoraţi la noi”, „Ţinutul secuiesc nu există”, „Limba română, singura stăpână”, „Harghita, Covasna – pământ românesc”.

Manifestaţia Noii Drepte a venit ca o replică la evenimentele organizate de UDMR în Arad, prin care sunt comemoraţi cei 13 generali acuzaţi de crime împotriva românilor, aminteşte Adevărul.

86

Cei 13 au fost ofiţeri ai armatei imperiale austriece, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executaţi prin sânzurare în 6 octombrie 1849 pentru că s-au alăturat mişcării revoluţionare a lui Lajos Kossuth, susţinând pretenţiile maghiare de independenţă faţă de Austria, încălcându-şi astfel jurământul de fidelitate faţă de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.

161

Ofensiva celor 13, aflaţi sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporară a Transilvaniei, între lunile ianuarie-martie 1849, de către revoluţionarii maghiari. În această perioadă au avut loc asasinate şi masacre coordonate împotriva românilor. În plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (între câteva zeci şi până la 300, după unele surse).

Ar mai fi de menţionat că atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crăişor al munţilor”.

Sursa: FrontPress.ro